Intrebari despre oferta MMSport

De curand am dat peste un buton nou pe pagina celor de la MMSport, un buton pe care scrie CADOURI.

Dar pe pagina care se deschide nu exista nici o lamurire legata de prezenta butonului. Presupun ca pentru o comanda care se incadreaza in preturile respective primesti un cadou din lista. Insa cadourile mi se par foarte FOARTE mari ca sa fie adevarat.

Un exemplu de comanda, pentru un catarator:
la un ham de 150 lei + casca la 177 lei cadoul ar fi un rucsac tehnic de peste 350 de lei ceea ce mi se pare pomana.

Sa fie presupunerea mea corecta?

Are cineva mai multe informatii?

Ii suna cineva pe cei de la MMSPORT sa intrebe despre "CADOURI"?

Apoi se ridica si alte intrebari. Daca ai o comanda mai mare decat cele trecute in listele respective primesti in continuare mai multe "CADOURI" ?

Iar CADOURILE se ofera si la produsele cumparate din OFERTE?

Sper sa nu treaca oferta asta pana ne dezmeticim noi pentru ca pare extrem de avantajoasa. Si sper sa nu fie o scamatorie de marketing pentru ca nu vreau sa imi incep anul asa...

Si pentru ca tot suntem la cateva ore de noul an hai sa va urez si un La Multi Ani! Sa ne vedem cu bine pe stanca si in anul care vine!

Mmmmm, espadrile!

Azi am renuntat la autostop pana la Bucuresti cu Catalin care ar fi mers imbracat in Mos Craciun ca sa merg la catarat. Mare sacrificiu. Cei care ma cunosc si imi stiu pasiunea pentru autostopul in sine inteleg.

Dar dupa ziua de azi nu il mai vad ca asa un mare sacrificiu. A fost o zi superba de decembrie, norii spargandu-se exact odata cu ajungerea noastra la stanca la 7:50- 8 AM. Iar la un moment dat temperatura s-a si dublat... de la un grad la doua. Si apoi s-a dublat iar pana dupa pranz cand ne cataram pe zapuseala mare de 4 grade.

Si desi am inceput cu stangul, Dragos fiind daramat dupa ce s-a luptat cu scaritele de la Speo Galati cu geaca groasa pe el si fara sa fi facut incalzire am gasit amandoi motivatie in frumusetea Cheilor Dobrogei si in faptul ca e posibil sa fi fost ultima zi de catarare pe stanca a noastra pe anul 2008. Eu cel putin sunt foarte entuziasmat pentru micile reusite pe care le-am avut amandoi si eu si Dragos azi inclusiv ciudatul urcat cap (Dragos) si secund (eu) de antrenament pe o singura lungime de coarda la IO.

Cel mai tare moment al zilei insa a fost sosirea celor doi ciobani care au intrat in vorba cu noi. Odata cu ei parea ca a venit si toata populatia de caini din satul Cheia. Iar cat timp le raspundeam noi la intrebari si ne pregateam de catarat un catel si-a facut de lucru cu o espadrila a lui Dragos pe care a carat-o deoparte si pe care, atunci cand l-am vazut noi, o rodea cu patos.Presupun ca daca Mos Craciun chiar este boulderist maine Dragos o sa gaseasca o pereche noua de espadrile 5.10 langa pat. Daca nu, inseamna ca totul a fost o minciuna si Mos Craciun e boulangiu. Dar tot as mai merge la un boulder cu impostorul care se da drept el pana la anul nou! Dragos insa pleaca si nu o sa mai avem masina. Are Mosu' sanie?

Spiritul Craciunului pentru cataratori.

In spiritul Craciunului ma pregatesc pentru iesirea de azi (acum fiind 1AM iar plecarea la 7Am) in Cheile Dobrogei. Imi si imaginez deja. Acolo Mos Craciun cu renii lui au asigurat deja niste manse de pe dupa niste brazi imbodobiti cu ornamente sclipitoare made in China. Porcul casapit, injunghiat si sfartecat gata preparat care joaca rolul de gel proteic, mancarea de baza a sportivilor romani fruntasi cat si bauturile sfintite cu electroliti in special vinul si spirtoasele sunt la discretie pe o masa de Craciun (adusa special de Mosu' de la Ikeea care e in drum) la care au acces doar cataratorii buni consumatori care pot dovedi prin cel putin o chitanta ca iubesc si sunt iubiti. Nu am nici o chitanta, nici o factura sunt un om fara suflet deci mananc din mancarea de acasa.

Mos Craciun si asociatii lui rumegatori par cam amatori iar paramele cu care au asigurat sigur nu au certificat UIAA. Iar de cand am vazut reportajul asta si am citit cum sta situatia la romani mi-e teama sa ma asigur de brazi; daca imi taie cineva asigurarea cat timp sunt pe traseu? Hai ca poate sunt eu prea extrem si nu ar face asta cineva pentru profit dar daca stai sa te gandesti multa lume chiar face asta taind din resursele noastre ale tuturor, din producatorii de oxigen care sustin viata, din brazi.

Cititi reportajul indiferent de antipatiile pe care le aveti pentru ProTv si priviti filmuletul. Chiar daca acum e prea tarziu si imaginile din 2007 se vor repeta si in 2008, pentru 2009, pentru noul an am alte asteptari de la cataratorii si oamenii de munte romani. Daca ei care vad cu ochii lor situatia din munti se schimba mie imi e de ajuns.

Cu sau fara brad, cu sau fara mancarurile traditionale, cu sau fara familie in preajma va invit sa reflectam sincer la expresia "Craciun Fericit!" si ce inseamna ea pentru noi TOTI.

Mos Craciun e Boulderist II - Cum a fost?

Evenimentul, din Bucuresti, a fost interesant dar foarte haotic si prea scurt. Nu am apucat sa invat atat cat as fi vrut dar am prins mici ponturi pe ici pe colo. In general am vazut nivelul oamenilor din tara, nivel care nu este nicaieri pe aproape de nivelul celor din alte tari, asa cum spuneau chiar participantii dar un nivel foarte ridicat oricum fata de ce se face in Constanta. Calificarile s-au desfasurat pe 3 paliere de dificultati diferite: probleme usoare, medii si tari. Am facut toate problemele usoare care erau intr-adevar usoare si puteau fi facute si la finalul acelei ore de incercari dar m-au obosit indeajuns incat sa nu mai fac fata la problemele medii, cele tari iesind din ecuatie din start. E foarte frustrant sa ai o problema nerezolvata si sa stii ca nu o vei mai gasi acolo a 2-a oara cand revii pentru ca se muta prizele. Tocmai de asta sper sa mearga bine antrenamentul iarna asta ca sa am cat mai putine probleme nerezolvate in anul care vine.

Acum astept sa apara si un film pe youtube pentru ca s-a filmat foarte mult eu personal filmand o mare parte din eveniment cu Limba a.k.a. Mos Craciun boulderistu' (si camerele lui de filmat).

Rezumat 1 decembrie 2008

1 decembrie a fost o zi fantastica pentru mine personal pentru ca am reusit sa ma catar la prima vedere pe fisura surplombata din Gura Dobrogei, mi-am pus in proiect un traseu de high ball si unul de catarare la unul din peretii din stanga pesterii "La Adam" si aproape am reusit sa urc problema de boulder # 2 (foto sus) de la peretele din dreapta pesterii.

Iar traseul inalt (high ball) de bouldering de la peretele din dreapta pesterii "La Adam" (foto sus) a iesit in mansa... urmeaza cu saltea.

In plus din discutia cu ciobanul care a venit sa ne faca galerie si din mini tura de recunoastere am gasit zona care ma intriga vazuta cu google maps ca fiind o simpla cariera de piatra foarte friabila nefavorabila catararii.

Raman cateva alte zone de explorat totusi pe care le puteti vedea aici si despre care daca aveti detalii va rog sa imi scrieti:


View Larger Map


View Larger Map


View Larger Map

Mos Craciun e Boulderist Editia II

Concurs de bouldering in Bucuresti pe data de 13 decembrie 2008 la care vreau sa ajung pur si simplu ca sa incerc traseele pentru ca in nici un caz nu sunt la nivelul in care sa concurez in mod real. O sa ma inregistrez in competitie tocmai ca sa invat vazand dar si FACAND. In plus vreau sa merg pentru atmosfera care se creaza la intalniri de genul asta.

Pentru oricine altcineva interesat sa mearga inscrierea se face pe www.xclimbing.ro iar in masina sunt multe locuri libere... mergem cu autostopul. Mai merge cineva din Constanta?

Ninjaaaaa II! Ninjaaaa Returns!

Ca in orice urmare "de calitate" in Ninjaaaa Returns inlocuiti cateva detalii din "filmul" anterior (mesajul de ieri) si aveti un "film" nou nout plin de actiune si suspans. De exemplu inlocuti etajul 9 cu etajul 2, in locul a 2 tipi din R.M. care au pierdut cheile puneti 2 amice dupa care s-a inchis usa cu zavorul din greseala iar ca happy ending, rasplata eroului, inlocuiti suma X cu multe calde multumiri si papa bun (dupa care normal ca si pa-pa). Iar actiunea s-a petrecut azi. Ca un final fericit la toata seria sper ca maine sa nu ma mai doara inima.

To be continued???

Ninjaaaaa!

Ieri m-a sunat cineva si mi-a spus ca il cunosc. Bine. Mi-a zis numele lui (nu il mai retin). Bine. Mi-a zis numele unui cunoscut comun (pe care nu il mai retin si pe care nu il cunosteam oricum). Bine. Mi-a zis ca are nevoie de ajutor ca si-a pierdut cheile si sta la etajul 9 si cineva cu echipament de alpinism (asta as fi eu) ar putea sa intre in casa pe balcon. De ce nu ai zis asa de la inceput frate?! SUPER! Ma bag. Dupa cateva minute vine omul si ma ia cu masina. Ma duce la locul faptei, la Everestul de 9 etaje, gasim repede cheia de la acoperis la un vecin amabil, urcam, montez in 10 minute si intr-un minut sunt in casa. Gasesc cheia de rezerva in paltonul de langa usa asa cum imi spusese omul si ii deschid. Am urcat apoi sa strang echipamentul. Desi eu am mai intrat in casa, pe usa de data asta, apoi doar sa beau un pahar de apa (ca eu acasa nu mai am) omul m-a si platit: cele mai bine platite 15 minute din viata mea!:))

Acum am bani de mancare... buna! Chiar si de apa! Uuoooaaaaaaa!

1 decembrie - sarbatorim escaladand

Toma Dragos este omul de baza pentru ziua de maine, 1 decembrie. In locul sarbatoririi patriei il vom sarbatori pe Dragos pentru ca ne va duce cu masina la catarat.

Gura Dobrogei sau Cheile Dobrogei? Pana acum am inteles ca vor sa vina Cata cu "elevul" lui Gusti cat si Flavius, eu si Dragos. Poate si Oana.... Ai cumva o dubita pe acasa Dragos?

Prim Raport de Tura 14-16.11.2008

Gura Diham - Valea cerbului - Valea Morarului - Poiana Suspendata - Creasta Balaurului - Vf. Omu (Cabana meteo) - Hornul Mare - Valea Malaesti la Cabana Malaesti - Tache Ionescu - Poiana Izvoarelor - Gura Diham

Am ajuns cu Oana vineri seara in Bucuresti si desi, cand am plecat la drum, nu aveam unde sa dorm acolo in noaptea respectiva, pe drum s-a rezolvat si acest "mic" detaliu. Am fost primit in Regie intr-unul din paturile studentilor plecati in week-end. Multumesc mult!

La 5:30 AM sambata m-am trezit si am plecat sa ma intalnesc cu Oana si Bubu. Am ajuns mai devreme in fata Facultatii de Sport. Intr-un copac din fata facultatii am gasit, asa cum imi spusese Bubu , mingea de fotbal cocotata ca parte dintr-o promotie/provocare lansata de o firma oarecare. "Dimineata vei putea sa te cocotzi in copaci dupa bani ca in filmuletul ala al tau" imi spusese la telefon misterios Bubu. La asta se referea. Mi-am scos bocancii pentru o mai buna aderenta si am urcat fara probleme pana la mingea care atarna de vreo doua saptamani legata de o creanga mai inalta. Era o sfera plina din poliester din pacate si nu una plina de bani cum spunea atat gardianul mirat de reusita cat si Bubu ca fusesera altele inainte. A fost distractiv totusi...

Dupa cateva minute cu metroul i-am intalnit si pe ceilalti cu care urma sa mergem in tura si anume: Adi Patrascu, Cornel, Marius si fratele sau, Felix si "Oaie" (Radu). Ne-am chinuit sa gasim locuri pentru toate 3 rucsacurile dar ne-am descurcat in final si am plecat la drum spre Busteni. Din Busteni am mai mers cu masinile pana la Gura Diham unde am realizat ca nu trebuia sa ma ud pana la piele si sa imi inghete mainile ca sa iau apa dintr-un izvor greu accesibil cand puteam foarte usor sa iau de la robinet aceeasi apa rece de munte.

Pe drum spre vf. Omu am trecut pe langa peisaje de care aveam nevoie de ceva timp apasat fiind de atmosfera anosta din Constanta. Am vazut un loc superb de campare in Poiana Suspendata, intr-adevar suspendata deasupra unui hau naucitor, m-am bucurat de privelistea pasunilor alpine si de vederea asupra vaiilor din Creasta Balaurului si m-am apropiat cu oarecare rezervare si neincredere pana la o distanta aproape sociala de o capra neagra care s-a indepartat incet si elegant pana a disparut in teritoriul ei bine cunoscut.

Pe inserat am ajuns la Omu si am facut pregatirile de culcare. Desi cabanierul insista ca "vine ursul" eu cu Adi si Cornel urma sa dormim la cort. Iar eu aveam doar un sac de dormit de vara. Bine ca Bubu mi-a dat sacul lui de dormit mai bun el urmand sa doarma in cabana si asa nu doar ca nu am simtit deloc frigul dar pana am adormit am cam suferit de cald. Mai bine totusi asa. Insa pana sa mergem la culcare ne-am intretinut putin la un pahar de vorba cu alti oameni ajunsi la cabana si am facut putin haz de conditia in care a ajuns Adi dupa doar cateva minute, timpul in care am facut 2 pungi de spaghete, petrecute in compania lui Jack... 1 litru din el.

Duminica a urmat partea mai trista de a cobora din varful atat de cald chiar si pe o vreme racoroasa de toamna. Dar traseul ales spre cabana Malaesti printr-un horn peticit de zapada inghetata ne-a mai incalzit pe toti in special pe cei fara pioleti. In vale am ajuns cu aproape o ora inaintea celorlati asa ca am avut timp sa urc pe o creasta laterala unde ajunsese soarele diminetii si sa ma bucur de linistea complesitoare a muntelui. Mai tarziu am aflat ca in afara de Marius restul au optat pentru celalalt horn mai dificil si mai plin de zapada unde au trebuit sa il astepte pe Radu sa le faca trepte la coltari. Dupa ce Oana si Bubu au trecut prin vale am coborat si eu si am pornit spre cabana. In drum am oprit si in dreptul unor bolovani de conglomerat unde am incercat putin bouldering in bocanci lucru mai neplacut atunci cand vezi niste probleme frumoase pe care stii ca le-ai rezolva in espadrile. E o zona foarte frumoasa si la doar cativa metri de Cabana Malaesti unde spre sa mai ajung.

Dupa o gustare extrema nu foarte sanatoasa in care zaharul si sarea au curs din belsug (ciocolata, bicuiti si fistic) am plecat pe Tache Ionescu spre Gura Diham unde am ajuns foarte bine, cu totii miscandu-ne foarte repede. A fost frumos si in formatia asta iar traseul si evenimentele nu puteau fi mai potrivite. A fost frumos si astept urmatoarea tura.

Traseu grad 8- in Cheile Dobrogei

De cand am aflat de acest traseu, Diana de 8- in Cheile Dobrogei ma tot gandesc sa fac un print al topo-ului, sa merg cu el la fata locului si sa vad/incerc traseul. Pana acum am facut un traseu pe acel perete dar am impresia uitandu-ma pe topo ca am combinat cele doua trasee. Duminica 9 noi daca mai este cineva interesat eu vreau sa merg sa prospectez peretele. Lasa un mesaj si poate il incercam impreuna.

"1. Diana" (8-, 10m, neamenajat), deschis cap cu mobile de Laurentiu Anghel, august 2005"
http://roclimbing.net/index.php?option=com_content&task=view&id=516&Itemid=98

Alt fel de escalada, Macin 25.10.2008

Mai mult ca sa testez optiunea de "embed" din youtube pun aici un filmulet de la tabara de initiere in escalada din muntii Macin la care am luat si eu parte si despre care probabil voi scrie cate ceva in zilele urmatoare. Bineinteles eu mi-am luat libertatea sa ma joc asa cum imi place mie, maimutareala in copaci nefiind in programul taberei.



La cerere pot pune si filmulete cu trasee pe stanca de granit. Astept comentarii in directia asta...

Chiciura la cort 19 oct

Am aflat acum cand m-am intors in Constanta ca noaptea dintre 18 si 19 octombrie a fost cea mai rece pe anul asta. Si exact in acea noapte eu si Mihai ne-am aflat in Cheile Dobrogei... dormind in cort... cu saci de dormit de vara. Eu am avut inspiratia sa imi iau si pantalonii de schi, o geaca, cagula si manusi dar Mihai nu a dormit toata noaptea nefiind la fel de inspirat. Dimineata m-am trezit destul de odihnit si am pus sacul de dormit si geaca pe Mihai dupa care am plecat la o plimbare de dimineata prin Chei. Abia acum nefiind presat de timpul limitat in care sa escaladez cat mai multe trasee deschise am inceput sa descopar frumusetea locului si posibilitatile nenumarate de catarare in zona. Cred ca Dragos care va fi primul constantean (cel putin din generatia noua) care va avea un set de asigurari mobile va aprecia si mai mult aceasta frumusete care asteapta sa fie descoperita. Felicitarile mele pentru decizia facuta chiar daca este foarte costisitoare d.p.d.v. financiar.

Dupa o tura de o ora, o ora jumate m-am intors la cort unde am luat micul dejun cu Mihai care se trezise dupa ce apucase sa doarma incalzit in sfarsit sub geaca si saci de dormit. Cortul acum am observat ca era intr-o si mai proastra pozitie decat cea conferita de pozitionarea in bataia farurilor si a claxoanelor si tipetelor celor din masini, chiciura de pe el inca rezistant mult timp dupa ce restul cheilor au fost inundate de lumina fiind parca strategic in conul de umbra a unor stanci. Intre timp am primit un telefon de la Marius (altul decat in ziua precedenta) ca este gata sa vina si el la catarare. I-am facut rost de inca un pasager si anume pe Oana, dupa care am mai lenevit, am strans tabara si am plecat spre peretii unde urmau sa vina cei doi.

4 oameni limitati fiind la 3 hamuri ne-am miscat mai incet dar tot am reusit sa asiguram la Hera, variantele de la Hades, traseele urat spituite de langa Mansa Scremuta si sa facem sau sa incercam IO cap de coarda. In finele zilei am plecat si la Gura Dobrogei sa vedem traseul de langa Pestera Liliecilor. Pare si greu, toti eram epuizati si am hotarat sa il incercam alta data. Dar nu am plecat inainte sa facem cateva rapeluri prin Reverso 2 si ATC de pe un pod destul de inalt incat sa ne dea emotii (mai ales noua baietilor Oana fiind in elementul ei).

Si ca sa fie totul perfect cand am ajuns in Constanta ne-am adunat noi 4 si Dragos si alti mai putin impatimiti ai escaladei in Montana unde am ocupat doar noi nivelul de sus. Abia acum cand scriu realizez ca pana si numele localului a fost foarte potrivit cu cele ce s-au intamplat in sfarsitul de saptamana care trecuse. Sa tot fie seri potrivite si sugestive pentru iesirile din timpul zilei petrecute in Montana!

Weekend in Chei (Cheile Dobrogei) 18 oct

A trecut un sfarsit de saptamana cum nu am mai avut de mult. Sambata dimineata cand Dragos m-a trezit dintr-un somn foarte adanc, mi-a spus ca nu mai merge nimeni altcineva in excursia planuita, sa ma uit afara ca ploua si m-a intrebat daca mai vreau sa merg cu el am ezitat. Dar cum am o coarda noua (si SuperDry!) m-am gandit ca pacat ar fi sa nu o scot afara in orice conditii cu orice ocazie prind. In plus Dragos ma asigurase ca vremea se va imbunatati si vom gasi peretii de catarare uscati. De alta parere era mama care se trezise si incerca sa ma sperie cu prognozele meteo pesimiste vazute la tv.

Bine ca nu am ascultat-o! Am ajuns in Chei intr-un timp record, am mai explorat zona in cautare de noi stanci fara sa gasim nimic dar am reusit sa ne udam bine la picioare prin paduricile prin care am umblat. Am inceput apoi sa ne cataram. Am inceput cu IO la care distanta dintre cele doua ultime asigurari m-a cam speriat. Dar mergeam cap de coarda si era bine. Nu am cazut si iar a fost bine. Foarte bine a urcat si Dragos. Am mai incercat odata cu mai putine emotii dupa care am plecat la peretii de pe cealalta parte a paraiasului langa Speo Galati la traseul spituit cu legendarul grad de IX. L-am incercat cap chiar daca la una din prize imi era foarte solicitat chiar unul dintre degetele jupuite la panoul de escalada cu o zi inainte. Amandoi am fost scuipati de surplomba traseului fara mila. Nici o sansa. Dar suntem abia la inceput...

Dupa nouar am plecat spre Hornul Galben unde ne-au gasit si Marius cu Ana. Veniti tocmai la timp sa vada caderea cam urata a lui Dragos de 4 metri in care a "amortizat" cu spatele. Dupa el a mers Marius pe care l-am filat eu pentru ca Dragos inca tremura si pe buna dreptate. Nu a ales aceeasi ruta prin fisura surplombata ci a mers prin dreapta si pana in finalul traseului inclusiv pe portiunea pe care as fi preferat sa nu o fi spituit. Eu am luat-o pe traseul lui Dragos care era mai usor acum cu buclele echipate deja puse pe traseu. Mi-a reusit usor. Intre timp a venit si Mihai pe care imi pare rau ca nu l-am sunat de dimineata din motivul stupid ca nu am vrut sa il trezesc. L-a adus colegul de camera caruia a trebuit sa ii plateasca de unu singur benzina. Imi pare rau Mihai dar acum stiu ca preferi cataratul in favoarea somnului si nu o sa repet greseala.

Dragos a mancat putin si a incercat din nou sa plece pe traseu dar dupa ce a asigurat prima bucla s-a retras. L-am salutat cu totii in timp ce pleca si am trecut la Non Panta Rei, traseu de aid pe care ne tot chinuim sa il facem liber. Nu am reusit de data asta dar ne apropiem cu totii. Filmul Return2Sender mi-a dat increderea ca tehnica pe care o folosesc in fisura e buna dar problema apare cand fisura se termina si prizele spalate ii iau locul. Ramane in proiect.

Au urmat apoi ascensiuni la IO din nou si versiunea din stanga de la Hades unde se pare ca sunt doua trasee, Diana si Ares pe care am impresia ca noi le combinam. O sa scriu despre ele in urmatorul mesaj pentru ca am un topo pentru ele.

Noaptea s-a lasat repede si ne-a gasit catarandu-ne dar fara cortul pus si fara locul de campare ales. Marius si Ana ne-au dus cu masina pana la Casian unde am vazut o imagine oribila, un lac artificial aparut din senin langa rezervatia naturala Cheile Dobrogei. Nu stiu cine a dat aprobarea dar asta ar fi, cum zicea si Dragos, modul perfect de a schimba un ecosistem, ca cel din Chei, cu umiditate scazuta. Nu avea rost sa stam in zona aia distrusa asa ca am facut drumul inapoi in Chei unde am inceput sa cautam o pestera de care stiam cu ceva timp inainte. Nu am gasit-o si obositi fiind am pus cortul la intrare in Chei chiar in bataia farurilor. Claxoanele si avertizarile stupide s-au intetit la fel de repede ca focul pe care l-a facut Mihai langa locul unde am tabarit. Noaptea la foc dupa o zi de escalada... paradis.

Clasament final "Maslina de Aur"

Preluat de pe http://rucksack.ro:

In perioada 11-12 octombrie, in muntii Macin (Dobrogea), Marian Anghel de la http://rucksack.ro a organizat concursul de catarare "Maslina de Aur". Scopul concursului a fost acela de promovare a catararii, ca forma de relaxare in natura. Atmosfera in cele doua zile de concurs a fost excelenta, participantii ambitionandu-se sa urce cat mai multe trasee si in timp cat mai scurt. Ba mai mult decat atat, in cele doua zile de concurs, dar in afara probelor, Radu Burtescu (Constanta) a reusit sa urce si tavanul din cariera 3M, un traseu de boulder cotat (6c); Clasamentele finale:

MASCULIN (viteza) Locul 1: Radu Burtescu (Constanta) Locul 2: Emil S. Petrisor (Bucuresti) Locul 3: Octavian Ceama (Calarasi)

FEMININ (viteza) Locul 1: Cerasela Georgescu (Braila) Locul 2: Viorica Cristea (Calarasi) Locul 3: Maria Anghel (Braila)

DIFICULTATE (masculin + feminin) Locul 1: Radu Burtescu (Constanta) Locul 2: Octavian Ceama (Calarasi) Locul 3-4: Silviu Negoita (Galati) / Emil S. Petrisor (Bucuresti)

Marian Anghel m-a anuntat ca "maslina", premiul este o casca (foarte bine venita), o carte (din nou super) si discounturi la magazin si taberele organizate de el. Le voi ridica personal miercuri 22 oct cand voi ajunge in Macin la tabara de initiere in escalada organizata acolo. 5 zile de catarare pe granit! Suuuuuper!

Cautam noi zone de escalada - Harsova

Distanta : Constanta - Harsova = 86 km

Hârşova este un oraş în jud. Constanta, Dobrogea, Romania. Oraşul Hârşova este aşezat în partea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, pe malul drept al fluviului Dunărea la 10 Km de confluenţa Dunării cu braţul Borcea.


Mi se pare mie sau zonele din pozele astea se preteaza si noii discipline, psicobloc (deep water soloing, dws)?! Cand si cum sa facem sa ajungem acolo? Si surpriza, Harsova nu e singurul loc din Dobrogea cu astfel de canarale!

fotografii preluate de pe flikr: http://flickr.com/photos/tooth-fairy-/

Canaralele de la Harsova

CANARÁ, canarale, s.f. 1. Stâncă (în mare). 2. Vale largă şi adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei.

Canaralele din Portul Hârşova, sunt situate în aval de actualul port Hârşova, pe malul drept al fluviului Dunăre, acolo unde suviţele de apă ale fluviului încep să se împletească pentru scurt timp. Canaralele prezintă cea mai spectaculoasă vedere peisagistică dinspre Dunăre în ceasurile târzii ale după-amiezelor senine, când soarele în asfinţit dă rapei de calcar roscat reflexe strălucitoare, sângerii. Canaralele Hârşovei reprezintă vechi cariere de calcar de un aspect peisagistic unic pe teritoriul judeţului. Aspectul peisagistic este dublat de cel istoric, deoarece în amonte se află zona arheologică a cetatii romano-bizantine, fostul castru militar "Carsium", construit de romani prin secolul al II-lea al erei noastre.
Rezervatia se intinde pe o suprafata de 5,30 ha si a fost declarata monument al naturii, datorita importantei sale stiintifice. Calcarele jurasice existente in aceasta zona au fost studiate incepand cu anul 1867, astfel identificandu-se diferite specii de corali, spongieri etc.

Climb and less chill in Macin...

Participantii la concursul "Maslina de aur" isi dadusera intalnire in comuna Greci la ora 10. M-am trezit la 4:30 AM ca sa incep autostopul cat mai devreme si sa ajung si eu la ora stabilita. Insa dupa 5 ora eram abia la intersectia dintre drumul principal ce venea de la Macin si druml necirculat spre comuna Greci. Traficul fiind redus am hotarat sa alerg cei 3 km.

Dar dupa 2 km m-a luat un localnic din Greci cu masina. M-a dus acasa si a insistat sa gust din tuica si murinata chiar daca ii explicasem ca ma duc la un concurs de catarare. M-am conformat. Fiind grabit am refuzat insa invitatia la masa. M-a luat pe scuter si a incercat sa ma duca pana in cariera unde se desfasura concursul. Dar cand drumul a inceput sa se strice am insistat sa ma lase sa ma duc pe jos. La despartire mi-a dat casca lui imensa de la scuter ca sa pot fi calificat in concurs. Urma sa cobor noaptea si sa dorm la el si sa ii inapoiez in acea noapte casca. Asa ca nu am schimbat numere de telefon si singurul lucru pe care il stia despre mine era ca ma cheama Radu. Un "grec" foarte primitor.

Am continuat drumul forestier pana am observat ca mi-a cazut geaca de pe "rucsacul" (mai mult ghiozdan) burdusit pana la refuz asa ca am alergat inapoi pana pana la baza muntelui/dealului. Am recuperat-o si am urcat din nou. Cand am ajuns la locul de concurs rasuflam de parca as fi urcat pe Piatra Craiului. Dar sigur aveam un zambet pe fata dupa ce vazuzem ce multa lume era adunata.

Dupa cateva minute de respiro si de stretching pe o ruta simpla de boulder am intrat si in concurs. Trasee de viteza. Pe granit orice traseu cu inclinatie devine natural o alergare pe stanca. Asa ca am tot alergat. Iar dintre traseele de dificultate din cariera Memorial doar "Mica sirena" mi-a pus probleme probabil si din cauza oboselii acumulate pe drum si in concurs. De la 12 si pana la lasarea intunericului m-am tot jucat pe granitul din cariera iar la plecare am apucat sa fac si primul traseu de doua lungimi de coarda ca secund (de fapt eram al 3lea), traseul "Balcoane". Nu pot sa spun ca imi place zona, cariera de piatra, incizia din varful dealului care odinioara trona mai sus decat Everestul dar ma bucur ca am apucat sa simt granitul si sa vad asa de multa lume catarandu-se.

Pe intuneric am inceput sa strangem tabara din cariera sa ne mutam spre locul de campare. Cum mi s-a gasit si mie loc intr-un cort am decis sa nu mai cobor in Greci si sa ii returnez lui Catalin casca a doua zi.

A doua zi de dimineata am pornit spre cariera 3M un alt loc cu trasee de viteza si dificultate. Si atmosfera era din nou foarte placuta, vremea tinea cu noi. Dar toata voia buna si catararea pe stanca au fost curmate brusc de un accident socant. Maria Anghel care mai facuse doar un curs de alpinism a cazut de la 10 mentri la doar cativa metri de mine. In prima instanta am crezut ce se putea mai rau dar din fericire era constienta si se misca. Dupa o ora de transport pe drumul forestier pe o targa improvizata din salteaua mea de apa si 4 bete de trekking Maria a ajuns constienta insa cu simptome foarte urate (pierderea constiintei, umflarea piciorului drept, dureri de spate) jos de unde a putut fi transportata la spital. Zilele astea insa am aflat ca toate acele simptome se datorau sperieturii mai putin umflarea piciorului care nici macar nu se datora unei fracturi ci unei contuzii si ca Maria a fost deja externata. M-am bucurat la vestea asta mai mult ca la orice altceva in ultimul an mai ales ca am fost la doar cativa metri de locul unde a cazut si din perspectiva mea parea sa fi suferit un accident cu urmari grave. Nu a fost cazul asa ca maine voi pune si un mesaj cu niste fotografii si clasamentele finale.

Climb and chill - Macin in weekend

Weekend-ul care urmeaza 11-12 octombrie sper sa ajung la Macin pentru ca sa ii intalnesc pe cei care au echipat traseele pe care ma catar in prezent in Cheile Dobrogei si sa vad rutele de escalada din Macin pentru o viitoare iesire cu oamenii din Constanta in zona aceea.

Tot atunci va avea loc si un concurs de escalada pentru incepatori. Mai multe informatii despre regulamentul concursului cat si despre oamenii care il organizeaza sunt aici:

http://www.rucksack.ro/ro/ultimele-noutati/19.09.2008-concurs-de-catarare-in-macin.html

Pentru oricine altcineva interesat sa ajunga la concurs o sa dau un copy/paste la indicatiile pe care le-am primit pe mail:

Pentru a ajunge in muntii Macin, la locul de concurs, trebuie sa iei o masina care sa mearga spre orasul Macin (Braila).

Tu trebuie sa cobori inainte cu 12km de a ajunge in orasul Macin, la intersectia cu drumul spre comuna Greci. De la intersectie pana in comuna, mai ai de mers 3km.

Din centrul comunei Greci (o statuie cu un vultur), mergi inainte si la stanga, pe marcaj triunghi albastru. Un indicator cu acest semn este in intersectia din apropriere. Acest marcaj turistic merge pe valea Morsu.

In ziua de sambata, prima zi a concursului, se vor parcurge traseele de catarare aflate intr-o mare cariera in stanga vaii, cum urci. Un drum pietruit urca direct la aceasta cariera. Probabil o sa auzi galagie si te vei ghida mai usor.

Sambata seara se va sta la cort si a doua zi, duminica, ne vom catara in alta parte.

Sper sa ne vedem acolo!

Ce a picat...

Ma intreabm ieri ce va pica pentru azi legat de escalada. Nici Cheile Dobrogei, nici muntii Macin dar tot am ajuns la turnul de escalada din Constanta...de doua ori. Iar Mihai, un nou venit la turn si in escalada (desi a mai facut incercari kamikaze cu iz de escalada hehe) a facut niste fotografii pe care o sa incerc sa le gasesc si sa le incarc pe blog in zilele urmatoare. In mesajul asta. Iar tavanul si surplombele pe fibra de sticla azi au parut chiar accesibile si posibile. Sunt zile si zile in escalada. Dar trebuie mai mult antrenament de forta.

Optiuni pentru Duminica 28 septembrie 2008

Maine exista urmatoarele optiuni pentre mine personal dar daca e loc oricine e binevenit:

- muntii Macin *** escalada
- Cheile Dobrogei *** escalada si slacklining
- turn de escalada din Constanta din Tabacarie *** escalada sau bouldering

Sa vedem ce pica!

Cheile Dobrogei 20.09.08

Sunt fericit ca am reusit sa mergem in Chei. Nu am fost 5 dar tot am fost 4 prieteni si am facut dintr-o zi frumoasa cu soare de toamna o zi minunata de escalada.

Sunt fericit ca in sfarsit dupa ce am aflat miscarea de baza la Hades (VII) am reusit sa il fac si ca pun din ce in ce mai mult accent pe picioare acum, care sunt de curand inclestate intr-o pereche de espadrile Mammut (cam mari totusi).

Toti am plecat fericiti din Chei dupa ce am escaladat prin toata zona de la un traseu la altul cu reusitele durabile si esecurile de moment. Mi-a placut in special ca ne-am catarat in continuu de cand am ajuns la 12(?) pana la 17:30 pacaliti de ceasul setat dupa ora din Dubai al surorii mele (18:30) si picnicul frugal dar al naibii de gustos la baza traseelor de escalada.

Dar desi ceasul de pe mobilul imprumutat ne-a furat o ora pretioasa de escalada, macar am reusit sa facem cu mobilul fotografiile si filmuletele, amintiri in timp care raman cu noi .











Si pentru ca tot ziceam ca toti am plecat fericiti din Chei, fericirea se poate citi pe fata lui Flavius intepata cu putine minute inainte de o viespe la asigurarea unui traseu, la Hera:


(vezi dreapta sub buza... lui Flavius nu al traseului. La Hera se merge cu echipament complet de protectie de acum incolo pentru asigurare! Vezi poza jos.)