Am aflat acum cand m-am intors in Constanta ca noaptea dintre 18 si 19 octombrie a fost cea mai rece pe anul asta. Si exact in acea noapte eu si Mihai ne-am aflat in Cheile Dobrogei... dormind in cort... cu saci de dormit de vara. Eu am avut inspiratia sa imi iau si pantalonii de schi, o geaca, cagula si manusi dar Mihai nu a dormit toata noaptea nefiind la fel de inspirat. Dimineata m-am trezit destul de odihnit si am pus sacul de dormit si geaca pe Mihai dupa care am plecat la o plimbare de dimineata prin Chei. Abia acum nefiind presat de timpul limitat in care sa escaladez cat mai multe trasee deschise am inceput sa descopar frumusetea locului si posibilitatile nenumarate de catarare in zona. Cred ca Dragos care va fi primul constantean (cel putin din generatia noua) care va avea un set de asigurari mobile va aprecia si mai mult aceasta frumusete care asteapta sa fie descoperita. Felicitarile mele pentru decizia facuta chiar daca este foarte costisitoare d.p.d.v. financiar.
Dupa o tura de o ora, o ora jumate m-am intors la cort unde am luat micul dejun cu Mihai care se trezise dupa ce apucase sa doarma incalzit in sfarsit sub geaca si saci de dormit. Cortul acum am observat ca era intr-o si mai proastra pozitie decat cea conferita de pozitionarea in bataia farurilor si a claxoanelor si tipetelor celor din masini, chiciura de pe el inca rezistant mult timp dupa ce restul cheilor au fost inundate de lumina fiind parca strategic in conul de umbra a unor stanci. Intre timp am primit un telefon de la Marius (altul decat in ziua precedenta) ca este gata sa vina si el la catarare. I-am facut rost de inca un pasager si anume pe Oana, dupa care am mai lenevit, am strans tabara si am plecat spre peretii unde urmau sa vina cei doi.
4 oameni limitati fiind la 3 hamuri ne-am miscat mai incet dar tot am reusit sa asiguram la Hera, variantele de la Hades, traseele urat spituite de langa Mansa Scremuta si sa facem sau sa incercam IO cap de coarda. In finele zilei am plecat si la Gura Dobrogei sa vedem traseul de langa Pestera Liliecilor. Pare si greu, toti eram epuizati si am hotarat sa il incercam alta data. Dar nu am plecat inainte sa facem cateva rapeluri prin Reverso 2 si ATC de pe un pod destul de inalt incat sa ne dea emotii (mai ales noua baietilor Oana fiind in elementul ei).
Si ca sa fie totul perfect cand am ajuns in Constanta ne-am adunat noi 4 si Dragos si alti mai putin impatimiti ai escaladei in Montana unde am ocupat doar noi nivelul de sus. Abia acum cand scriu realizez ca pana si numele localului a fost foarte potrivit cu cele ce s-au intamplat in sfarsitul de saptamana care trecuse. Sa tot fie seri potrivite si sugestive pentru iesirile din timpul zilei petrecute in Montana!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu