Chiciura la cort 19 oct

Am aflat acum cand m-am intors in Constanta ca noaptea dintre 18 si 19 octombrie a fost cea mai rece pe anul asta. Si exact in acea noapte eu si Mihai ne-am aflat in Cheile Dobrogei... dormind in cort... cu saci de dormit de vara. Eu am avut inspiratia sa imi iau si pantalonii de schi, o geaca, cagula si manusi dar Mihai nu a dormit toata noaptea nefiind la fel de inspirat. Dimineata m-am trezit destul de odihnit si am pus sacul de dormit si geaca pe Mihai dupa care am plecat la o plimbare de dimineata prin Chei. Abia acum nefiind presat de timpul limitat in care sa escaladez cat mai multe trasee deschise am inceput sa descopar frumusetea locului si posibilitatile nenumarate de catarare in zona. Cred ca Dragos care va fi primul constantean (cel putin din generatia noua) care va avea un set de asigurari mobile va aprecia si mai mult aceasta frumusete care asteapta sa fie descoperita. Felicitarile mele pentru decizia facuta chiar daca este foarte costisitoare d.p.d.v. financiar.

Dupa o tura de o ora, o ora jumate m-am intors la cort unde am luat micul dejun cu Mihai care se trezise dupa ce apucase sa doarma incalzit in sfarsit sub geaca si saci de dormit. Cortul acum am observat ca era intr-o si mai proastra pozitie decat cea conferita de pozitionarea in bataia farurilor si a claxoanelor si tipetelor celor din masini, chiciura de pe el inca rezistant mult timp dupa ce restul cheilor au fost inundate de lumina fiind parca strategic in conul de umbra a unor stanci. Intre timp am primit un telefon de la Marius (altul decat in ziua precedenta) ca este gata sa vina si el la catarare. I-am facut rost de inca un pasager si anume pe Oana, dupa care am mai lenevit, am strans tabara si am plecat spre peretii unde urmau sa vina cei doi.

4 oameni limitati fiind la 3 hamuri ne-am miscat mai incet dar tot am reusit sa asiguram la Hera, variantele de la Hades, traseele urat spituite de langa Mansa Scremuta si sa facem sau sa incercam IO cap de coarda. In finele zilei am plecat si la Gura Dobrogei sa vedem traseul de langa Pestera Liliecilor. Pare si greu, toti eram epuizati si am hotarat sa il incercam alta data. Dar nu am plecat inainte sa facem cateva rapeluri prin Reverso 2 si ATC de pe un pod destul de inalt incat sa ne dea emotii (mai ales noua baietilor Oana fiind in elementul ei).

Si ca sa fie totul perfect cand am ajuns in Constanta ne-am adunat noi 4 si Dragos si alti mai putin impatimiti ai escaladei in Montana unde am ocupat doar noi nivelul de sus. Abia acum cand scriu realizez ca pana si numele localului a fost foarte potrivit cu cele ce s-au intamplat in sfarsitul de saptamana care trecuse. Sa tot fie seri potrivite si sugestive pentru iesirile din timpul zilei petrecute in Montana!

Weekend in Chei (Cheile Dobrogei) 18 oct

A trecut un sfarsit de saptamana cum nu am mai avut de mult. Sambata dimineata cand Dragos m-a trezit dintr-un somn foarte adanc, mi-a spus ca nu mai merge nimeni altcineva in excursia planuita, sa ma uit afara ca ploua si m-a intrebat daca mai vreau sa merg cu el am ezitat. Dar cum am o coarda noua (si SuperDry!) m-am gandit ca pacat ar fi sa nu o scot afara in orice conditii cu orice ocazie prind. In plus Dragos ma asigurase ca vremea se va imbunatati si vom gasi peretii de catarare uscati. De alta parere era mama care se trezise si incerca sa ma sperie cu prognozele meteo pesimiste vazute la tv.

Bine ca nu am ascultat-o! Am ajuns in Chei intr-un timp record, am mai explorat zona in cautare de noi stanci fara sa gasim nimic dar am reusit sa ne udam bine la picioare prin paduricile prin care am umblat. Am inceput apoi sa ne cataram. Am inceput cu IO la care distanta dintre cele doua ultime asigurari m-a cam speriat. Dar mergeam cap de coarda si era bine. Nu am cazut si iar a fost bine. Foarte bine a urcat si Dragos. Am mai incercat odata cu mai putine emotii dupa care am plecat la peretii de pe cealalta parte a paraiasului langa Speo Galati la traseul spituit cu legendarul grad de IX. L-am incercat cap chiar daca la una din prize imi era foarte solicitat chiar unul dintre degetele jupuite la panoul de escalada cu o zi inainte. Amandoi am fost scuipati de surplomba traseului fara mila. Nici o sansa. Dar suntem abia la inceput...

Dupa nouar am plecat spre Hornul Galben unde ne-au gasit si Marius cu Ana. Veniti tocmai la timp sa vada caderea cam urata a lui Dragos de 4 metri in care a "amortizat" cu spatele. Dupa el a mers Marius pe care l-am filat eu pentru ca Dragos inca tremura si pe buna dreptate. Nu a ales aceeasi ruta prin fisura surplombata ci a mers prin dreapta si pana in finalul traseului inclusiv pe portiunea pe care as fi preferat sa nu o fi spituit. Eu am luat-o pe traseul lui Dragos care era mai usor acum cu buclele echipate deja puse pe traseu. Mi-a reusit usor. Intre timp a venit si Mihai pe care imi pare rau ca nu l-am sunat de dimineata din motivul stupid ca nu am vrut sa il trezesc. L-a adus colegul de camera caruia a trebuit sa ii plateasca de unu singur benzina. Imi pare rau Mihai dar acum stiu ca preferi cataratul in favoarea somnului si nu o sa repet greseala.

Dragos a mancat putin si a incercat din nou sa plece pe traseu dar dupa ce a asigurat prima bucla s-a retras. L-am salutat cu totii in timp ce pleca si am trecut la Non Panta Rei, traseu de aid pe care ne tot chinuim sa il facem liber. Nu am reusit de data asta dar ne apropiem cu totii. Filmul Return2Sender mi-a dat increderea ca tehnica pe care o folosesc in fisura e buna dar problema apare cand fisura se termina si prizele spalate ii iau locul. Ramane in proiect.

Au urmat apoi ascensiuni la IO din nou si versiunea din stanga de la Hades unde se pare ca sunt doua trasee, Diana si Ares pe care am impresia ca noi le combinam. O sa scriu despre ele in urmatorul mesaj pentru ca am un topo pentru ele.

Noaptea s-a lasat repede si ne-a gasit catarandu-ne dar fara cortul pus si fara locul de campare ales. Marius si Ana ne-au dus cu masina pana la Casian unde am vazut o imagine oribila, un lac artificial aparut din senin langa rezervatia naturala Cheile Dobrogei. Nu stiu cine a dat aprobarea dar asta ar fi, cum zicea si Dragos, modul perfect de a schimba un ecosistem, ca cel din Chei, cu umiditate scazuta. Nu avea rost sa stam in zona aia distrusa asa ca am facut drumul inapoi in Chei unde am inceput sa cautam o pestera de care stiam cu ceva timp inainte. Nu am gasit-o si obositi fiind am pus cortul la intrare in Chei chiar in bataia farurilor. Claxoanele si avertizarile stupide s-au intetit la fel de repede ca focul pe care l-a facut Mihai langa locul unde am tabarit. Noaptea la foc dupa o zi de escalada... paradis.

Clasament final "Maslina de Aur"

Preluat de pe http://rucksack.ro:

In perioada 11-12 octombrie, in muntii Macin (Dobrogea), Marian Anghel de la http://rucksack.ro a organizat concursul de catarare "Maslina de Aur". Scopul concursului a fost acela de promovare a catararii, ca forma de relaxare in natura. Atmosfera in cele doua zile de concurs a fost excelenta, participantii ambitionandu-se sa urce cat mai multe trasee si in timp cat mai scurt. Ba mai mult decat atat, in cele doua zile de concurs, dar in afara probelor, Radu Burtescu (Constanta) a reusit sa urce si tavanul din cariera 3M, un traseu de boulder cotat (6c); Clasamentele finale:

MASCULIN (viteza) Locul 1: Radu Burtescu (Constanta) Locul 2: Emil S. Petrisor (Bucuresti) Locul 3: Octavian Ceama (Calarasi)

FEMININ (viteza) Locul 1: Cerasela Georgescu (Braila) Locul 2: Viorica Cristea (Calarasi) Locul 3: Maria Anghel (Braila)

DIFICULTATE (masculin + feminin) Locul 1: Radu Burtescu (Constanta) Locul 2: Octavian Ceama (Calarasi) Locul 3-4: Silviu Negoita (Galati) / Emil S. Petrisor (Bucuresti)

Marian Anghel m-a anuntat ca "maslina", premiul este o casca (foarte bine venita), o carte (din nou super) si discounturi la magazin si taberele organizate de el. Le voi ridica personal miercuri 22 oct cand voi ajunge in Macin la tabara de initiere in escalada organizata acolo. 5 zile de catarare pe granit! Suuuuuper!

Cautam noi zone de escalada - Harsova

Distanta : Constanta - Harsova = 86 km

Hârşova este un oraş în jud. Constanta, Dobrogea, Romania. Oraşul Hârşova este aşezat în partea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, pe malul drept al fluviului Dunărea la 10 Km de confluenţa Dunării cu braţul Borcea.


Mi se pare mie sau zonele din pozele astea se preteaza si noii discipline, psicobloc (deep water soloing, dws)?! Cand si cum sa facem sa ajungem acolo? Si surpriza, Harsova nu e singurul loc din Dobrogea cu astfel de canarale!

fotografii preluate de pe flikr: http://flickr.com/photos/tooth-fairy-/

Canaralele de la Harsova

CANARÁ, canarale, s.f. 1. Stâncă (în mare). 2. Vale largă şi adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei.

Canaralele din Portul Hârşova, sunt situate în aval de actualul port Hârşova, pe malul drept al fluviului Dunăre, acolo unde suviţele de apă ale fluviului încep să se împletească pentru scurt timp. Canaralele prezintă cea mai spectaculoasă vedere peisagistică dinspre Dunăre în ceasurile târzii ale după-amiezelor senine, când soarele în asfinţit dă rapei de calcar roscat reflexe strălucitoare, sângerii. Canaralele Hârşovei reprezintă vechi cariere de calcar de un aspect peisagistic unic pe teritoriul judeţului. Aspectul peisagistic este dublat de cel istoric, deoarece în amonte se află zona arheologică a cetatii romano-bizantine, fostul castru militar "Carsium", construit de romani prin secolul al II-lea al erei noastre.
Rezervatia se intinde pe o suprafata de 5,30 ha si a fost declarata monument al naturii, datorita importantei sale stiintifice. Calcarele jurasice existente in aceasta zona au fost studiate incepand cu anul 1867, astfel identificandu-se diferite specii de corali, spongieri etc.

Climb and less chill in Macin...

Participantii la concursul "Maslina de aur" isi dadusera intalnire in comuna Greci la ora 10. M-am trezit la 4:30 AM ca sa incep autostopul cat mai devreme si sa ajung si eu la ora stabilita. Insa dupa 5 ora eram abia la intersectia dintre drumul principal ce venea de la Macin si druml necirculat spre comuna Greci. Traficul fiind redus am hotarat sa alerg cei 3 km.

Dar dupa 2 km m-a luat un localnic din Greci cu masina. M-a dus acasa si a insistat sa gust din tuica si murinata chiar daca ii explicasem ca ma duc la un concurs de catarare. M-am conformat. Fiind grabit am refuzat insa invitatia la masa. M-a luat pe scuter si a incercat sa ma duca pana in cariera unde se desfasura concursul. Dar cand drumul a inceput sa se strice am insistat sa ma lase sa ma duc pe jos. La despartire mi-a dat casca lui imensa de la scuter ca sa pot fi calificat in concurs. Urma sa cobor noaptea si sa dorm la el si sa ii inapoiez in acea noapte casca. Asa ca nu am schimbat numere de telefon si singurul lucru pe care il stia despre mine era ca ma cheama Radu. Un "grec" foarte primitor.

Am continuat drumul forestier pana am observat ca mi-a cazut geaca de pe "rucsacul" (mai mult ghiozdan) burdusit pana la refuz asa ca am alergat inapoi pana pana la baza muntelui/dealului. Am recuperat-o si am urcat din nou. Cand am ajuns la locul de concurs rasuflam de parca as fi urcat pe Piatra Craiului. Dar sigur aveam un zambet pe fata dupa ce vazuzem ce multa lume era adunata.

Dupa cateva minute de respiro si de stretching pe o ruta simpla de boulder am intrat si in concurs. Trasee de viteza. Pe granit orice traseu cu inclinatie devine natural o alergare pe stanca. Asa ca am tot alergat. Iar dintre traseele de dificultate din cariera Memorial doar "Mica sirena" mi-a pus probleme probabil si din cauza oboselii acumulate pe drum si in concurs. De la 12 si pana la lasarea intunericului m-am tot jucat pe granitul din cariera iar la plecare am apucat sa fac si primul traseu de doua lungimi de coarda ca secund (de fapt eram al 3lea), traseul "Balcoane". Nu pot sa spun ca imi place zona, cariera de piatra, incizia din varful dealului care odinioara trona mai sus decat Everestul dar ma bucur ca am apucat sa simt granitul si sa vad asa de multa lume catarandu-se.

Pe intuneric am inceput sa strangem tabara din cariera sa ne mutam spre locul de campare. Cum mi s-a gasit si mie loc intr-un cort am decis sa nu mai cobor in Greci si sa ii returnez lui Catalin casca a doua zi.

A doua zi de dimineata am pornit spre cariera 3M un alt loc cu trasee de viteza si dificultate. Si atmosfera era din nou foarte placuta, vremea tinea cu noi. Dar toata voia buna si catararea pe stanca au fost curmate brusc de un accident socant. Maria Anghel care mai facuse doar un curs de alpinism a cazut de la 10 mentri la doar cativa metri de mine. In prima instanta am crezut ce se putea mai rau dar din fericire era constienta si se misca. Dupa o ora de transport pe drumul forestier pe o targa improvizata din salteaua mea de apa si 4 bete de trekking Maria a ajuns constienta insa cu simptome foarte urate (pierderea constiintei, umflarea piciorului drept, dureri de spate) jos de unde a putut fi transportata la spital. Zilele astea insa am aflat ca toate acele simptome se datorau sperieturii mai putin umflarea piciorului care nici macar nu se datora unei fracturi ci unei contuzii si ca Maria a fost deja externata. M-am bucurat la vestea asta mai mult ca la orice altceva in ultimul an mai ales ca am fost la doar cativa metri de locul unde a cazut si din perspectiva mea parea sa fi suferit un accident cu urmari grave. Nu a fost cazul asa ca maine voi pune si un mesaj cu niste fotografii si clasamentele finale.

Climb and chill - Macin in weekend

Weekend-ul care urmeaza 11-12 octombrie sper sa ajung la Macin pentru ca sa ii intalnesc pe cei care au echipat traseele pe care ma catar in prezent in Cheile Dobrogei si sa vad rutele de escalada din Macin pentru o viitoare iesire cu oamenii din Constanta in zona aceea.

Tot atunci va avea loc si un concurs de escalada pentru incepatori. Mai multe informatii despre regulamentul concursului cat si despre oamenii care il organizeaza sunt aici:

http://www.rucksack.ro/ro/ultimele-noutati/19.09.2008-concurs-de-catarare-in-macin.html

Pentru oricine altcineva interesat sa ajunga la concurs o sa dau un copy/paste la indicatiile pe care le-am primit pe mail:

Pentru a ajunge in muntii Macin, la locul de concurs, trebuie sa iei o masina care sa mearga spre orasul Macin (Braila).

Tu trebuie sa cobori inainte cu 12km de a ajunge in orasul Macin, la intersectia cu drumul spre comuna Greci. De la intersectie pana in comuna, mai ai de mers 3km.

Din centrul comunei Greci (o statuie cu un vultur), mergi inainte si la stanga, pe marcaj triunghi albastru. Un indicator cu acest semn este in intersectia din apropriere. Acest marcaj turistic merge pe valea Morsu.

In ziua de sambata, prima zi a concursului, se vor parcurge traseele de catarare aflate intr-o mare cariera in stanga vaii, cum urci. Un drum pietruit urca direct la aceasta cariera. Probabil o sa auzi galagie si te vei ghida mai usor.

Sambata seara se va sta la cort si a doua zi, duminica, ne vom catara in alta parte.

Sper sa ne vedem acolo!