miercuri, 19 noiembrie 2008

Prim Raport de Tura 14-16.11.2008

Gura Diham - Valea cerbului - Valea Morarului - Poiana Suspendata - Creasta Balaurului - Vf. Omu (Cabana meteo) - Hornul Mare - Valea Malaesti la Cabana Malaesti - Tache Ionescu - Poiana Izvoarelor - Gura Diham

Am ajuns cu Oana vineri seara in Bucuresti si desi, cand am plecat la drum, nu aveam unde sa dorm acolo in noaptea respectiva, pe drum s-a rezolvat si acest "mic" detaliu. Am fost primit in Regie intr-unul din paturile studentilor plecati in week-end. Multumesc mult!

La 5:30 AM sambata m-am trezit si am plecat sa ma intalnesc cu Oana si Bubu. Am ajuns mai devreme in fata Facultatii de Sport. Intr-un copac din fata facultatii am gasit, asa cum imi spusese Bubu , mingea de fotbal cocotata ca parte dintr-o promotie/provocare lansata de o firma oarecare. "Dimineata vei putea sa te cocotzi in copaci dupa bani ca in filmuletul ala al tau" imi spusese la telefon misterios Bubu. La asta se referea. Mi-am scos bocancii pentru o mai buna aderenta si am urcat fara probleme pana la mingea care atarna de vreo doua saptamani legata de o creanga mai inalta. Era o sfera plina din poliester din pacate si nu una plina de bani cum spunea atat gardianul mirat de reusita cat si Bubu ca fusesera altele inainte. A fost distractiv totusi...

Dupa cateva minute cu metroul i-am intalnit si pe ceilalti cu care urma sa mergem in tura si anume: Adi Patrascu, Cornel, Marius si fratele sau, Felix si "Oaie" (Radu). Ne-am chinuit sa gasim locuri pentru toate 3 rucsacurile dar ne-am descurcat in final si am plecat la drum spre Busteni. Din Busteni am mai mers cu masinile pana la Gura Diham unde am realizat ca nu trebuia sa ma ud pana la piele si sa imi inghete mainile ca sa iau apa dintr-un izvor greu accesibil cand puteam foarte usor sa iau de la robinet aceeasi apa rece de munte.

Pe drum spre vf. Omu am trecut pe langa peisaje de care aveam nevoie de ceva timp apasat fiind de atmosfera anosta din Constanta. Am vazut un loc superb de campare in Poiana Suspendata, intr-adevar suspendata deasupra unui hau naucitor, m-am bucurat de privelistea pasunilor alpine si de vederea asupra vaiilor din Creasta Balaurului si m-am apropiat cu oarecare rezervare si neincredere pana la o distanta aproape sociala de o capra neagra care s-a indepartat incet si elegant pana a disparut in teritoriul ei bine cunoscut.

Pe inserat am ajuns la Omu si am facut pregatirile de culcare. Desi cabanierul insista ca "vine ursul" eu cu Adi si Cornel urma sa dormim la cort. Iar eu aveam doar un sac de dormit de vara. Bine ca Bubu mi-a dat sacul lui de dormit mai bun el urmand sa doarma in cabana si asa nu doar ca nu am simtit deloc frigul dar pana am adormit am cam suferit de cald. Mai bine totusi asa. Insa pana sa mergem la culcare ne-am intretinut putin la un pahar de vorba cu alti oameni ajunsi la cabana si am facut putin haz de conditia in care a ajuns Adi dupa doar cateva minute, timpul in care am facut 2 pungi de spaghete, petrecute in compania lui Jack... 1 litru din el.

Duminica a urmat partea mai trista de a cobora din varful atat de cald chiar si pe o vreme racoroasa de toamna. Dar traseul ales spre cabana Malaesti printr-un horn peticit de zapada inghetata ne-a mai incalzit pe toti in special pe cei fara pioleti. In vale am ajuns cu aproape o ora inaintea celorlati asa ca am avut timp sa urc pe o creasta laterala unde ajunsese soarele diminetii si sa ma bucur de linistea complesitoare a muntelui. Mai tarziu am aflat ca in afara de Marius restul au optat pentru celalalt horn mai dificil si mai plin de zapada unde au trebuit sa il astepte pe Radu sa le faca trepte la coltari. Dupa ce Oana si Bubu au trecut prin vale am coborat si eu si am pornit spre cabana. In drum am oprit si in dreptul unor bolovani de conglomerat unde am incercat putin bouldering in bocanci lucru mai neplacut atunci cand vezi niste probleme frumoase pe care stii ca le-ai rezolva in espadrile. E o zona foarte frumoasa si la doar cativa metri de Cabana Malaesti unde spre sa mai ajung.

Dupa o gustare extrema nu foarte sanatoasa in care zaharul si sarea au curs din belsug (ciocolata, bicuiti si fistic) am plecat pe Tache Ionescu spre Gura Diham unde am ajuns foarte bine, cu totii miscandu-ne foarte repede. A fost frumos si in formatia asta iar traseul si evenimentele nu puteau fi mai potrivite. A fost frumos si astept urmatoarea tura.





2 comentarii:

Felix spunea...

Bravo Radu, frumoasa descriere a turei :). Uite aici sunt mai multe poze din tura gasiti aici.

Radu Burtescu spunea...

Mă bucur că ţi-a plăcut! Dacă mai ieşi în ture iarna asta poţi să scrii direct despre tură pentru că te adaug la autori.