miercuri, 15 octombrie 2008

Climb and less chill in Macin...

Participantii la concursul "Maslina de aur" isi dadusera intalnire in comuna Greci la ora 10. M-am trezit la 4:30 AM ca sa incep autostopul cat mai devreme si sa ajung si eu la ora stabilita. Insa dupa 5 ora eram abia la intersectia dintre drumul principal ce venea de la Macin si druml necirculat spre comuna Greci. Traficul fiind redus am hotarat sa alerg cei 3 km.

Dar dupa 2 km m-a luat un localnic din Greci cu masina. M-a dus acasa si a insistat sa gust din tuica si murinata chiar daca ii explicasem ca ma duc la un concurs de catarare. M-am conformat. Fiind grabit am refuzat insa invitatia la masa. M-a luat pe scuter si a incercat sa ma duca pana in cariera unde se desfasura concursul. Dar cand drumul a inceput sa se strice am insistat sa ma lase sa ma duc pe jos. La despartire mi-a dat casca lui imensa de la scuter ca sa pot fi calificat in concurs. Urma sa cobor noaptea si sa dorm la el si sa ii inapoiez in acea noapte casca. Asa ca nu am schimbat numere de telefon si singurul lucru pe care il stia despre mine era ca ma cheama Radu. Un "grec" foarte primitor.

Am continuat drumul forestier pana am observat ca mi-a cazut geaca de pe "rucsacul" (mai mult ghiozdan) burdusit pana la refuz asa ca am alergat inapoi pana pana la baza muntelui/dealului. Am recuperat-o si am urcat din nou. Cand am ajuns la locul de concurs rasuflam de parca as fi urcat pe Piatra Craiului. Dar sigur aveam un zambet pe fata dupa ce vazuzem ce multa lume era adunata.

Dupa cateva minute de respiro si de stretching pe o ruta simpla de boulder am intrat si in concurs. Trasee de viteza. Pe granit orice traseu cu inclinatie devine natural o alergare pe stanca. Asa ca am tot alergat. Iar dintre traseele de dificultate din cariera Memorial doar "Mica sirena" mi-a pus probleme probabil si din cauza oboselii acumulate pe drum si in concurs. De la 12 si pana la lasarea intunericului m-am tot jucat pe granitul din cariera iar la plecare am apucat sa fac si primul traseu de doua lungimi de coarda ca secund (de fapt eram al 3lea), traseul "Balcoane". Nu pot sa spun ca imi place zona, cariera de piatra, incizia din varful dealului care odinioara trona mai sus decat Everestul dar ma bucur ca am apucat sa simt granitul si sa vad asa de multa lume catarandu-se.

Pe intuneric am inceput sa strangem tabara din cariera sa ne mutam spre locul de campare. Cum mi s-a gasit si mie loc intr-un cort am decis sa nu mai cobor in Greci si sa ii returnez lui Catalin casca a doua zi.

A doua zi de dimineata am pornit spre cariera 3M un alt loc cu trasee de viteza si dificultate. Si atmosfera era din nou foarte placuta, vremea tinea cu noi. Dar toata voia buna si catararea pe stanca au fost curmate brusc de un accident socant. Maria Anghel care mai facuse doar un curs de alpinism a cazut de la 10 mentri la doar cativa metri de mine. In prima instanta am crezut ce se putea mai rau dar din fericire era constienta si se misca. Dupa o ora de transport pe drumul forestier pe o targa improvizata din salteaua mea de apa si 4 bete de trekking Maria a ajuns constienta insa cu simptome foarte urate (pierderea constiintei, umflarea piciorului drept, dureri de spate) jos de unde a putut fi transportata la spital. Zilele astea insa am aflat ca toate acele simptome se datorau sperieturii mai putin umflarea piciorului care nici macar nu se datora unei fracturi ci unei contuzii si ca Maria a fost deja externata. M-am bucurat la vestea asta mai mult ca la orice altceva in ultimul an mai ales ca am fost la doar cativa metri de locul unde a cazut si din perspectiva mea parea sa fi suferit un accident cu urmari grave. Nu a fost cazul asa ca maine voi pune si un mesaj cu niste fotografii si clasamentele finale.