vineri, 5 iunie 2009

Intre Bac si Baile Olanest





(peretele Claia Stramba de 14lc)



Cu ocazia concusului de fizica Stefan Procopiu am organizat impreuna cu Razvan si Flavius o mica tura la Olanesti.Nu stiam absolut nimic despre zona decat ceea ce scria prin topourile luate de pe www.roclimbing.net.
Din nefericire a plouat destul de mult ceea ce ne-a cam stricat mare parte din planurile de catarare pe care le facusem.Totusi duminica am reusit sa bagam o zi de catarare excelenta.





O sa incep prin a spune ca drumurile sunt extraordinar de lungi si de proaste.Adica treuie sa va asteptati sa faceti cel putin 4-5 ore de mers pe jos sau sa fiti dispusi sa va rupeti masina in doua(asta in cazul in care nu aveti un4x4...)





Sambata:

In prima zi, adica vineri am mers in recunoastere spre Cheile Cheii sa vedem cam cat e de mers si in ce fel arata drumuile(in topoul pe care il aveam scria ca drumurile sunt naspa, chiar impracticabile daca a plouat mult inainte).
Am ajuns la schitul Pahomie, un loc superb cu o liniste aparte, construit intr-o surplomba sub o stanca superba dar care totusi nu cred ca va fi catarata vreodata din cauza specificului religios din zona(oare cum ar rasuna injurturile de la caderile repetate sub crux?!
Dupa ce am ajuns in Baile Olanesti la locul unde eram cazati a urmat o mica discutie despre ora la care ar fi trebuit sa ne trezim sambata sa ajungem pana in Cheile Cheii.Flavius si Razvan s-au cam intins la berici si vinuturi si protestau la trezirea de la ora 05:00 pe care o planuisem.Si asa de la mistorui si certuri cu hai sa plecam acum am plecat pe la 2 dimineata.Am mers cam 2 ore pana aproape de 4 dimineata(ma rog mai mult am mers eu ca decat razvan se mai trezea ocazional sa se asigure ca nu am cazut in raul care era la 20m sub noi).Am ajuns la o portiune mai noroioasa si din cauza vizibilitatii scazute am decis sa dormim in masina pana a doua zi si sa vedem daca lasam masina acolo sau o luam pe jos...

Usor usor in continuare am ajuns la tunelul care trecea pe sub Stogul I si am inceput sa vedem frumusetea nemarginita a zonei si cat de multa stanca exista in zona.(daca as fi stiut dinainte as fi zis ca in Olanesti nu sunt decat niste dealuri si atat!)





Am continuat drumul mai jos care era si mai nasol decat ceea ce vazusem pana atunci si am trecut cu masina printr-un rau ulterior....








Odata ajunsi la cantonul Cheia, care acum functioneaza in regim de cabana am mai zabovit ceva in masina pentru ca toata lumea care era deja acolo dormea inca.Momentul "superb" in care a inceput sa ploua; dupa o noapte senina si superba petrecuta in mijlocul padurii din PN Buila Vanturarita.
Am mai stat noi pe acolo in sperata ca o sa se opreasca dar degeaba...
Am zis totusi ca sa nu fi batut drumul degeaba sa mergem macar sa vedem peretii.Am gasit un traseu ff suparat(am aflat din topoul care il uitasem la hotel ca era 8+....) si am ajuns pe la a 3-a asigurare dupa care nu a mai tinut figura, mai ales ca era deja destul de frig.
Am decis de comun acord sa plecam cat se mai putea in speranta sa iesim intregi cu mainsa de acolo.









Eh, acum sa vorbi si despre ziua de duminica:
Sambata dupa ce ploaia a crescut in intensitate(ne-am felicitat ca am hotarat sa plecam din Cheile Cheii) am trecut prin Ramnicul Valcea pentru o mica reaprovizionare si pe seara cand am ajuns inapoi in Baile Olanesti s-a oprit si ploaia.(fericire mare cand e-am gandit ca oate chiar ajungem sa ne si cataram)

Acesata a fost clipa in care m-am hotarat decisiv si definitiv sa imi ascult instinctul si sa respect prognozele meteo pentru ca pe parcursul acestui WE vremea a fost EXACT cum ma uitasem pe prognozele meteo(a fi pilot planorist si a cunoaste ceva meteorologie are anumite avantaje si pe munte petru ca poti interpreta informatia de pe siteuri de specialitate si poti face de unul singur o prognoza mult mai complexa decat ce vezi la stiri: s-ar putea sa ploua...)


Dar prea mult cu ploaia pentru ca duminica am avut timp chiar frumos.Ne-am hotarat sa mergem in Cheile Folea pentru ca noi credeam ca drumul este ceva mai accesibil cu masina decat in Cheile Cheii si parea si ceva mai scurt.
Mare greseala am facut.....(era mai prost ca in Cheile Cheii)

Din cauza ploii abundente din ziua precedenta si a faptului ca drumul era mai mult de pamant(in Cheile Cheii era pusa foarte multa piatra pe jos) am ramas de doua ori in noroi.Prima data a fost atat de urat incat a trebuit sa demontam bara de la masina ca sa putem iesi.Momentul in care am hotarat sa lasam masina acolo si sa o luam frumusel pe jos.
Si bine am facut pentru ca drumul arata mult mai urat ceva mai sus.....







Dupa inca o ora de mers am ajuns in Cheile Folea si am avut o mare surpriza.....
Placuta de data aceasta in schimb.....
Locul arata extraordinar de frumos si este mult mai mare decat ne imaginam noi.Adica exista trasee de 4-5 lungimi de coarda darpentru escalada pe majoritatea este echipata decat prima lungime.
Am trecut la treaba si ne-am incalzit pe sectorul "The Rock" cu un traseu de 5 care arata foarte simpatic.
Apoi am trecut la un diedru absolut superb despre care nu stiam absolut nimic....Nici grad, nici denumire, nici lungime.
Aici trebuie sa adaug ca in zona nu sunt marcate traseele asa ca un topo este absolut necesar ca sa nu incepeti asa orbeste un traseu....
Dar revenind la diedul meu superb, cand am ajuns acasa am constatat ca defapt traseul se numea Calypso si avea cam gradul 8(stiam de el ca denumire si grad dar eram curios doar sa vad cum arata nu sa incerc sa il si catar); cee ce ma cam depaseste pe mine momentan cap la vedere.Am cazut prima data inainte sa asigur primul spit.M-am scuturat putin si mi-am revenit si am decis sa incerc din nou, asta dupa ce am curatat praful si iarba de pe papuci din cauza carora mi-a fugit piciorul de pe o priza cam scursa.Am plecat a doua oara, am asigurat primul spit si deja incepusem sa ma simt destul de bine intr-o bavareza care mi se parea comoda.A urmat o mica discontinuitate in fisura de care am reusit sa trec si am ajuns la inca o fisura care se continua inca putin dupa care urma o traversare pana mai sus de unde incepea diedrul mare.
Am catarat si a doua fisura mica si deja eram destul de sus;aproape ca simtem al doilea spit.Dar nu ajunegam inca la el.Am mai stat in bavareza ceva si ma tot gandeam cum sa fac sa ajung la spit.Intuiam miscarile si vazusem prizele si considerand ca deja incepeam sa obosesc mi-am zis ca gata, it's time to go for it!!!
M-am lansat pe niste prize mititele de peste fisura si m-am trezit intr-o pozitie destul de ciudata, la distanta mare de urmatoarea asigurare.Imi era clar ca din pozitia asta nu am cum sa asigur.In incercarea mea disperata de a gasi o pozitie decenta din care sa asigur m-am trezit zburand din perete si in timp ce eram in aer am vazut intr-o fractiune de secunda pamantul aproape de mine.
Din cauza ca Flavius care ma fila este mai usor ca mine cu destul de mult l-am tras cand am cazut si din fericire decat am "sters"pamantul in tmp ce coarda se alungea


As fi vrut sa mai incerc inca odata dar ne-am hotarat sa mergem la ceva mai usor(un alt 5) la sectorul The Nose si sa ne intoarcem daca o sa mai avem timp(lucru care nu s-a intamplat...)


Oricum linia este bestiala si am tot respectul pentru Laurentiu Anghel, cel care a echipat traseul.





The Nose



Diredrul despre care vorbeam




Vedere din Cheile Folea



Si ca sa fie totul complet la intoarcera am ramas din nou blocati cu masina dar de data asta era decat o mlastina de noroi si nu atingeam piete sau altceva.Am gasit pe cineva cu un tractor care l-am rugat sa ne tracteze pentru ca nu mai aveam nici o sansa sa scoatem masina singuri de acolo.



video



Si asa ca final o poza cu felul in care arata masina noastra ianinte sa o spalam cand stateam intr-o coloana lunga de cativa km intre Ramnicu Valcea si Pitesti care se formase din cauza unui camion rasturnat.



Climb and dirve Safe!!!!!!!



Dragos