luni, 29 septembrie 2008

Ce a picat...

Ma intreabm ieri ce va pica pentru azi legat de escalada. Nici Cheile Dobrogei, nici muntii Macin dar tot am ajuns la turnul de escalada din Constanta...de doua ori. Iar Mihai, un nou venit la turn si in escalada (desi a mai facut incercari kamikaze cu iz de escalada hehe) a facut niste fotografii pe care o sa incerc sa le gasesc si sa le incarc pe blog in zilele urmatoare. In mesajul asta. Iar tavanul si surplombele pe fibra de sticla azi au parut chiar accesibile si posibile. Sunt zile si zile in escalada. Dar trebuie mai mult antrenament de forta.








sâmbătă, 27 septembrie 2008

Optiuni pentru Duminica 28 septembrie 2008

Maine exista urmatoarele optiuni pentre mine personal dar daca e loc oricine e binevenit:

- muntii Macin *** escalada
- Cheile Dobrogei *** escalada si slacklining
- turn de escalada din Constanta din Tabacarie *** escalada sau bouldering

Sa vedem ce pica!

marți, 23 septembrie 2008

Cheile Dobrogei 20.09.08

Sunt fericit ca am reusit sa mergem in Chei. Nu am fost 5 dar tot am fost 4 prieteni si am facut dintr-o zi frumoasa cu soare de toamna o zi minunata de escalada.

Sunt fericit ca in sfarsit dupa ce am aflat miscarea de baza la Hades (VII) am reusit sa il fac si ca pun din ce in ce mai mult accent pe picioare acum, care sunt de curand inclestate intr-o pereche de espadrile Mammut (cam mari totusi).

Toti am plecat fericiti din Chei dupa ce am escaladat prin toata zona de la un traseu la altul cu reusitele durabile si esecurile de moment. Mi-a placut in special ca ne-am catarat in continuu de cand am ajuns la 12(?) pana la 17:30 pacaliti de ceasul setat dupa ora din Dubai al surorii mele (18:30) si picnicul frugal dar al naibii de gustos la baza traseelor de escalada.

Dar desi ceasul de pe mobilul imprumutat ne-a furat o ora pretioasa de escalada, macar am reusit sa facem cu mobilul fotografiile si filmuletele, amintiri in timp care raman cu noi .











Si pentru ca tot ziceam ca toti am plecat fericiti din Chei, fericirea se poate citi pe fata lui Flavius intepata cu putine minute inainte de o viespe la asigurarea unui traseu, la Hera:


(vezi dreapta sub buza... lui Flavius nu al traseului. La Hera se merge cu echipament complet de protectie de acum incolo pentru asigurare! Vezi poza jos.)

sâmbătă, 20 septembrie 2008

Prim mesaj, cu o zi inainte de escalada in Cheile Dobrogei

Salut,

Radu aici. Climber din 2007 pana....

Incercam sa dorm mai devreme insa continuam sa ma gandesc la starea deplorabila in care se afla escalada sportiva si alpinismul in Constanta. Si la jocurile pe care unii dintre cei implicati in aceasta frumoasa arta a escaladei le joaca aici in Constanta. Nu o sa intru in detalii insa consider ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Mentalitati, comportamente trebuie schimbate. De aceea nu pot sa dorm si incerc sa schimb ceva prin crearea acestui blog care sa uneasca si sa informeze pe toti cei pe care i-am intalnit in Constanta si nu numai interesati de escalada si de ce nu alpinism in aceasta zona.

Maine (azi mai bine zis) de exemplu un grup de 5 prieteni cu mine inclusiv va merge in Cheile Dobrogei, una dintre putinele zone propice escaladei din judetul Constanta sa escaladeze pentru a nici nu mai stiu a cata oara traseele deja create in zona cu perspectiva crearii a noi trasee de escalada. Insa nu toti cei care ar fi trebuit sa stie de aceasta iesire au aflat de ea. Din lipsa de timp, de credit pe telefonul mobil, de inspiratie nu am reusit sa mai contactez cateva persoane care ar fi fost interesate de o iesire de acest fel. Vor afla pe blog de acum inainte. Si tot aici vor putea vedea fotografii, filme si rezumate ale sesiunilor de escalada si iesirilor de tot felul ce au avut loc.

Numai bine,

Radu Burtescu

P.S. Iar in caz ca cineva este interesat de ce "La mare... inaltime!": pentru ca desi Dobrogea este o zona in aparenta nefavorabila pentru escalada iata ca si oameni de la mare reusesc si doresc sa escaladeze stancile desi trebuie sa recunosc ca in zona dobrogeana nu la foarte mare inaltime. Insa dorinta, vointa si perseverenta exista...