joi, 4 decembrie 2008

Ninjaaaaa!

Ieri m-a sunat cineva si mi-a spus ca il cunosc. Bine. Mi-a zis numele lui (nu il mai retin). Bine. Mi-a zis numele unui cunoscut comun (pe care nu il mai retin si pe care nu il cunosteam oricum). Bine. Mi-a zis ca are nevoie de ajutor ca si-a pierdut cheile si sta la etajul 9 si cineva cu echipament de alpinism (asta as fi eu) ar putea sa intre in casa pe balcon. De ce nu ai zis asa de la inceput frate?! SUPER! Ma bag. Dupa cateva minute vine omul si ma ia cu masina. Ma duce la locul faptei, la Everestul de 9 etaje, gasim repede cheia de la acoperis la un vecin amabil, urcam, montez in 10 minute si intr-un minut sunt in casa. Gasesc cheia de rezerva in paltonul de langa usa asa cum imi spusese omul si ii deschid. Am urcat apoi sa strang echipamentul. Desi eu am mai intrat in casa, pe usa de data asta, apoi doar sa beau un pahar de apa (ca eu acasa nu mai am) omul m-a si platit: cele mai bine platite 15 minute din viata mea!:))

Acum am bani de mancare... buna! Chiar si de apa! Uuoooaaaaaaa!

Niciun comentariu: