În week-end-ul ăsta împreună cu cei de la firma de team building, "Active Training" am fost atât la turnul de escaladă de la Gravity Park cât şi în Cheile Dobrogei. A fost foarte frumos din partea lor să aducă bucle, hamuri, corzi statice, ş.a. şi să le împartă cu toată lumea.
Sâmbătă ne-am adunat de la 14:00 în Gravity Park într-o formaţie destul de mare pentru vremea de afară, vânt care bătea dinspre lacul Tăbăcărie şi temperaturi apropiate de 0 grade C. S-au căţărat Cătălin, Dragoş, Flavius, Sorin, Şerban şi subsemnatul iar Mircea "a ţâşnit" direct pe trasee. Tot pe verticală dar mai mult de sus în jos decât aşa cum se obişnuieşte în escaladă, de jos în sus. Într-adevăr o tehnică avansată. A promis să ne înveţe şi pe noi.
Astăzi în Cheile Dobrogei, Mircea a avut şansa însă datorită antrenamentelor nocturne foarte solicitante la care se supune şi a minorei accidentări în care o lespede de cel puţin o tonă i-a căzut pe genunchi s-a mulţumit să dea indicaţii preţioase începătorilor. Cred că i-ar fi prins de folos şi lui Dragoş unele din indicaţiile lui Mircea în special cea mai profundă "să ţâşneşti pe stâncă". El însă a ales o variantă pentru începători asigurând cu nuci şi came la traseul Hera.
Lăsând gluma la o parte vreau să îl felicit pe Dragoş pentru un traseu care deşi netestat în cădere (mai bine!) arăta foarte bine asigurat. Şi pe Mircea pentru umorul lui! Buclele mai lungi ale lui Şerban au ajutat foarte mult la păstrarea unei bune poziţii pentru asigurări. Într-adevăr cu asigurările mobile nu îţi permiţi ca bucla echipată să se ridice prea sus pentru că ridică şi nuca sau cama şi îi schimbă poziţia.
La pereţii cu traseele Cronos, Hades şi Io au urcat fie manşă fie cap o grămada de oameni iar spectatori pe care nu îi mai văzusem până atunci au fost şi mai mulţi. Sorin Bălan, recuperat după un accident a reuşit o escaladare cap (asigurare pe parcurs în asigurări fixe) a lui Io, traseu destul de greu în special în condiţiile de frig din prima zi de februarie.
După ce traseele au fost exploatate complet ne-am decis să ne despărţim în două grupuri, unii la căţărat, unii la drumeţie. Eu, Dragoş, Marius şi Felix am plecat să asigurăm la Acul Nebun (nu am reuşit) şi ne-am decis să încercăm nişte trasee deschise de Marius şi Felix de la intrarea din Cheile Dobrogei. De celălalt grup, Mircea, Şerban, Sorin, Valentina şi cunoştinţele lor am aflat prin staţie că au ajuns la mănăstirea Casian. La peretele cu traseele destul de uşoare, alese de Marius şi Felix, a venit cu noi şi un alt proaspăt sosit, Marius "braşoveanu". După câteva căţărări ne-am luat rămas bun de la Marius şi Felix care au plecat spre casă şi am decis să ne mai antrenăm plasamentele de mobile pe un traseu uşor dar prost asigurat. S-a dus Dragoş cap, a asigurat prima buclă însă frigul, oboseala şi lipsa unui loc bun de plasare a unei mobile cât şi prospectul unei căderi la sol l-au făcut să tremure puţin şi să se retragă. Sincer şi eu am tremurat când am simţit că Dragoş trăia emoţiile dinaintea unei căderi. A fost cea mai bună alegere să strângem şi să plecăm spre casă. Retragerea respectivă ne-a lăsat puţin desumflaţi însă dacă ne uităm în ansamblu a fost un sfârşit de săptămână bun pentru căţărare. Peretele nu pleacă nicăieri, o să ne obişnuim reciproc unii cu alţii, peretele cu noi şi noi cu el.
