La mare... înălţime!

Return of the Departed...

2011-03-22T20:43:00.007+02:00

Ce pot sa zic in afara de: I'm baaaaaaaaaaack!!!

Dupa o absenta prelunginta, de mai bine de un an am decis sa incep sa scriu din nou pe acest blog, chiar daca nu prea ma mai incadrez la decat la partea de escalada(si nici acolo foarte bine-o sa vedeti si de ce) si nu si la Constanta acum fiind student la Bucuresti.

Absenta este totusi numai una aparenta pentru ca iesirele la catarat au continuat si au aparut chiar si activitati nou descoperite cum a fost ski-ul de tura.Fie ca a fost vara,fie ca fost iarna sau chiar pe ploiile interminabile de primavara sau toamna iesirile la munte nu au incetat.La escalada, ski sau la un simplu trek am tot bantuit si balaurit prin Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras, Retezat, si Piatra Mare.Iar lista bineinteles ca ramane deschis.

Cu turele in sine nu va mai plictisesc acum ci las cateva poze sa vorbeasca de la sine si voi continua cu povestile turelor care vor urma.

Turn escalada Constanta in 2011

2011-01-13T10:30:00.005+02:00

Am fost in vizita in sfarsitul de saptamana care a trecut la turnul de escalada din Gravity Park din Constanta. Acolo m-am intalnit cu Andrei, un foarte bun inline skater care acum se ocupa si de administrarea turnului de escalada.
Am aflat ca exista acum o taxa lunara de 20 de lei (cu echipament propriu) pentru cei care vor sa se catare si echipament disponibil de inchiriat pentru cei care nu au echipament propriu (ham, coarda, carabiniere, espadrile, gri-gri). Am inteles de la Andrei ca atunci cand aceasta taxa a fost introdusa au existat tensiuni si dispute cu unii dintre cei care se catarau regulat deoarece folosisera gratuit turnul de escalada pentru un an iar aceasta schimbare i-a surprins. Personal nu stiu toate detaliile ce tin de finantarea centrului Gravity Park si nu voi locui aici insa stiu cu siguranta ca bani pentru intretinere, echipament, personal trebuie sa vina de undeva. Tot personal mie imi place ca atunci cand un grup mic de oameni au ceva in comun, cum ar fi catararea, sa discute si sa fie cat mai deschisi in privinta tuturor aspectelor inclusiv cele financiare. In felul asta se pot discuta alternative mai flexibile decat o taxa fixa.

Catarare in Slovacia

2010-12-08T11:06:00.002+02:00

Ieri, 7 decembrie am fost pentru prima data la catarat in Slovacia si in sala pe deasupra. Iar asta dupa 5 ore de carat materiale de constructie, saci de ciment si caramizi. Insa a fost grozav! Foarte multe rute interesante asigurate deja, deci am putut merge cap desi in Romania nu am facut asta foarte des si nu stiu foarte bine sa asigur. Insa unul dintre cei cu care eram mi-a reamintit teoria.

Am plecat 5 oameni din Banska Stiavnica cu masina si dupa un drum ca dintr-un film de actiune cu urmariri cu masina am ajuns in Banska Bystrica. Sala era foarte bine echipata, cu saltele pentru bouldering si multe rute pe un perete de aprox 9 metri. Pe o ruta insa o priza s-a rupt cu cel care se catara insa fara probleme desi daca priza ar fi cazut pe cineva de jos ar fi fost o mare problema. In sala era un grup mare de oameni care participau la un curs. Dupa ce grupul de cursanti a plecat inca au ramas 10-15 oameni care se catarau. O atmosfera foarte relaxata. Centrul era acesta:
http://www.anatomic.sk/climbing-wall/20-climbing-center-banska-bystrica
Pentru centru unul din grupul nostru avea o cartela asa ca nu stiu cat costa accesul in sala insa eu am platit doar 35 de euro centi pentru ham. Al meu nici nu mai stiu pe unde e...

O iesire care mi-a reamintit ca trebuie sa continui sa ma catar chiar daca doar pe bolovani. Iar din ianuarie 2011 locuind la 300 de km de Fontaine Bleu, un paradis pentru bouldering va fi imposibil sa ma abtin sa nu ma catar in zona insa planuiesc ca si in casa sa am un panou de antrenament.

Maslina de aur in Cheile Dobrogei intre 24-25 octombrie

2009-09-18T12:02:00.003+03:00

Marian Anghel a postat pe grupul yahoo prieteni_cag un anunt cum ca in perioada 24-25 octombrie 2009 se va desfasura concursul Maslina de Aur in Cheile Dobrogei, acesta fiind la a 3-a editie cele anterioare desfasurandu-se in Indoor Galati (2007) si Macin (2008). Marele premiu al concursului este (ghici!) o maslina :). Este organizat de dragul competitiei si pentru a reuni iubitorii sportului.

Echipamentul va fi asigurat gratuit pentru cei care nu au si vor sa incerce.

Inca ceva: catararea in cadrul concursului sa va face exclusiv mansa.

Reduceri la echipament Hannah si Maramont la Mountain Bear pana la 30 septembrie 2009

2009-09-18T11:57:00.003+03:00

Mountain Bear ofera reduceri de 10% la Hannah si 20% la Maramont pentru tot echipamentul produs de acestia pana la 30 septembrie 2009. Mountain Bear este singurul magazin din Constanta cu echipament sportiv de la aceste firme.

Pentru mai multe detalii intra pe www.mountainbear.ro

Intre Bac si Baile Olanest

2009-06-05T19:55:00.019+03:00

(peretele Claia Stramba de 14lc)

Cu ocazia concusului de fizica Stefan Procopiu am organizat impreuna cu Razvan si Flavius o mica tura la Olanesti.Nu stiam absolut nimic despre zona decat ceea ce scria prin topourile luate de pe www.roclimbing.net.
Din nefericire a plouat destul de mult ceea ce ne-a cam stricat mare parte din planurile de catarare pe care le facusem.Totusi duminica am reusit sa bagam o zi de catarare excelenta.

O sa incep prin a spune ca drumurile sunt extraordinar de lungi si de proaste.Adica treuie sa va asteptati sa faceti cel putin 4-5 ore de mers pe jos sau sa fiti dispusi sa va rupeti masina in doua(asta in cazul in care nu aveti un4x4...)

Sambata:

In prima zi, adica vineri am mers in recunoastere spre Cheile Cheii sa vedem cam cat e de mers si in ce fel arata drumuile(in topoul pe care il aveam scria ca drumurile sunt naspa, chiar impracticabile daca a plouat mult inainte).
Am ajuns la schitul Pahomie, un loc superb cu o liniste aparte, construit intr-o surplomba sub o stanca superba dar care totusi nu cred ca va fi catarata vreodata din cauza specificului religios din zona(oare cum ar rasuna injurturile de la caderile repetate sub crux?!
Dupa ce am ajuns in Baile Olanesti la locul unde eram cazati a urmat o mica discutie despre ora la care ar fi trebuit sa ne trezim sambata sa ajungem pana in Cheile Cheii.Flavius si Razvan s-au cam intins la berici si vinuturi si protestau la trezirea de la ora 05:00 pe care o planuisem.Si asa de la mistorui si certuri cu hai sa plecam acum am plecat pe la 2 dimineata.Am mers cam 2 ore pana aproape de 4 dimineata(ma rog mai mult am mers eu ca decat razvan se mai trezea ocazional sa se asigure ca nu am cazut in raul care era la 20m sub noi).Am ajuns la o portiune mai noroioasa si din cauza vizibilitatii scazute am decis sa dormim in masina pana a doua zi si sa vedem daca lasam masina acolo sau o luam pe jos...

Usor usor in continuare am ajuns la tunelul care trecea pe sub Stogul I si am inceput sa vedem frumusetea nemarginita a zonei si cat de multa stanca exista in zona.(daca as fi stiut dinainte as fi zis ca in Olanesti nu sunt decat niste dealuri si atat!)

Am continuat drumul mai jos care era si mai nasol decat ceea ce vazusem pana atunci si am trecut cu masina printr-un rau ulterior....

Odata ajunsi la cantonul Cheia, care acum functioneaza in regim de cabana am mai zabovit ceva in masina pentru ca toata lumea care era deja acolo dormea inca.Momentul "superb" in care a inceput sa ploua; dupa o noapte senina si superba petrecuta in mijlocul padurii din PN Buila Vanturarita.
Am mai stat noi pe acolo in sperata ca o sa se opreasca dar degeaba...
Am zis totusi ca sa nu fi batut drumul degeaba sa mergem macar sa vedem peretii.Am gasit un traseu ff suparat(am aflat din topoul care il uitasem la hotel ca era 8+....) si am ajuns pe la a 3-a asigurare dupa care nu a mai tinut figura, mai ales ca era deja destul de frig.
Am decis de comun acord sa plecam cat se mai putea in speranta sa iesim intregi cu mainsa de acolo.

Eh, acum sa vorbi si despre ziua de duminica:
Sambata dupa ce ploaia a crescut in intensitate(ne-am felicitat ca am hotarat sa plecam din Cheile Cheii) am trecut prin Ramnicul Valcea pentru o mica reaprovizionare si pe seara cand am ajuns inapoi in Baile Olanesti s-a oprit si ploaia.(fericire mare cand e-am gandit ca oate chiar ajungem sa ne si cataram)

Acesata a fost clipa in care m-am hotarat decisiv si definitiv sa imi ascult instinctul si sa respect prognozele meteo pentru ca pe parcursul acestui WE vremea a fost EXACT cum ma uitasem pe prognozele meteo(a fi pilot planorist si a cunoaste ceva meteorologie are anumite avantaje si pe munte petru ca poti interpreta informatia de pe siteuri de specialitate si poti face de unul singur o prognoza mult mai complexa decat ce vezi la stiri: s-ar putea sa ploua...)

Dar prea mult cu ploaia pentru ca duminica am avut timp chiar frumos.Ne-am hotarat sa mergem in Cheile Folea pentru ca noi credeam ca drumul este ceva mai accesibil cu masina decat in Cheile Cheii si parea si ceva mai scurt.
Mare greseala am facut.....(era mai prost ca in Cheile Cheii)

Din cauza ploii abundente din ziua precedenta si a faptului ca drumul era mai mult de pamant(in Cheile Cheii era pusa foarte multa piatra pe jos) am ramas de doua ori in noroi.Prima data a fost atat de urat incat a trebuit sa demontam bara de la masina ca sa putem iesi.Momentul in care am hotarat sa lasam masina acolo si sa o luam frumusel pe jos.
Si bine am facut pentru ca drumul arata mult mai urat ceva mai sus.....

Dupa inca o ora de mers am ajuns in Cheile Folea si am avut o mare surpriza.....
Placuta de data aceasta in schimb.....
Locul arata extraordinar de frumos si este mult mai mare decat ne imaginam noi.Adica exista trasee de 4-5 lungimi de coarda darpentru escalada pe majoritatea este echipata decat prima lungime.
Am trecut la treaba si ne-am incalzit pe sectorul "The Rock" cu un traseu de 5 care arata foarte simpatic.
Apoi am trecut la un diedru absolut superb despre care nu stiam absolut nimic....Nici grad, nici denumire, nici lungime.
Aici trebuie sa adaug ca in zona nu sunt marcate traseele asa ca un topo este absolut necesar ca sa nu incepeti asa orbeste un traseu....
Dar revenind la diedul meu superb, cand am ajuns acasa am constatat ca defapt traseul se numea Calypso si avea cam gradul 8(stiam de el ca denumire si grad dar eram curios doar sa vad cum arata nu sa incerc sa il si catar); cee ce ma cam depaseste pe mine momentan cap la vedere.Am cazut prima data inainte sa asigur primul spit.M-am scuturat putin si mi-am revenit si am decis sa incerc din nou, asta dupa ce am curatat praful si iarba de pe papuci din cauza carora mi-a fugit piciorul de pe o priza cam scursa.Am plecat a doua oara, am asigurat primul spit si deja incepusem sa ma simt destul de bine intr-o bavareza care mi se parea comoda.A urmat o mica discontinuitate in fisura de care am reusit sa trec si am ajuns la inca o fisura care se continua inca putin dupa care urma o traversare pana mai sus de unde incepea diedrul mare.
Am catarat si a doua fisura mica si deja eram destul de sus;aproape ca simtem al doilea spit.Dar nu ajunegam inca la el.Am mai stat in bavareza ceva si ma tot gandeam cum sa fac sa ajung la spit.Intuiam miscarile si vazusem prizele si considerand ca deja incepeam sa obosesc mi-am zis ca gata, it's time to go for it!!!
M-am lansat pe niste prize mititele de peste fisura si m-am trezit intr-o pozitie destul de ciudata, la distanta mare de urmatoarea asigurare.Imi era clar ca din pozitia asta nu am cum sa asigur.In incercarea mea disperata de a gasi o pozitie decenta din care sa asigur m-am trezit zburand din perete si in timp ce eram in aer am vazut intr-o fractiune de secunda pamantul aproape de mine.
Din cauza ca Flavius care ma fila este mai usor ca mine cu destul de mult l-am tras cand am cazut si din fericire decat am "sters"pamantul in tmp ce coarda se alungea

As fi vrut sa mai incerc inca odata dar ne-am hotarat sa mergem la ceva mai usor(un alt 5) la sectorul The Nose si sa ne intoarcem daca o sa mai avem timp(lucru care nu s-a intamplat...)

Oricum linia este bestiala si am tot respectul pentru Laurentiu Anghel, cel care a echipat traseul.

The Nose

Diredrul despre care vorbeam

Vedere din Cheile Folea

Si ca sa fie totul complet la intoarcera am ramas din nou blocati cu masina dar de data asta era decat o mlastina de noroi si nu atingeam piete sau altceva.Am gasit pe cineva cu un tractor care l-am rugat sa ne tracteze pentru ca nu mai aveam nici o sansa sa scoatem masina singuri de acolo.

Si asa ca final o poza cu felul in care arata masina noastra ianinte sa o spalam cand stateam intr-o coloana lunga de cativa km intre Ramnicu Valcea si Pitesti care se formase din cauza unui camion rasturnat.

Climb and dirve Safe!!!!!!!

Dragos

Cheile Rasnoavei - Muchia Caprioarei

2009-05-26T11:03:00.000+03:00

Weekendul trecut eu si cu nasul meu Marius (fiind si cel cu care ies in cele mai multe ture) am hotarat sa tragem o tura prin Cheile Rasnoavei, loc pe unde nu mai fusesem de anul trecut cand am facut primul traseu cap-secund (Generalul) in aceasta formula. De data asta ne-am hotarat sa nu mai mergem la zona cu Generalul, ci la Peretele Animalelor pentru a aborda traseul Muchia Caprioarei.
Am ajuns vineri seara in Cheile Rasnoavei la o ora rezonabila (8.30 pm), si am inceput cautarea Poienii Inului, pe care am gasit-o foarte repede de altfel. Spre neasteptarea noastra, cand am ajuns acolo eram singurii din poiana, ceea ce nu pot zice ca nu a fost placut. Am inceput sa intindem cortul, apoi sa strangem cateva surcele sa facem un foc si sa ne punem pe infulecat si admirat.
Eu si Marius proaspat ajunsi in Poiana Inului
Am stat putin la foc, am mancat, am baut o bere si ne-am pregatit sa ne bagam la somn pentru ca maine sa intram in traseu devreme pentru poate a mai face si alt traseu in afara de Muchia Caprioarei (Muchia Panselutei sau Muchia Iepurasului) . Pana sa adormim se aude o masina care a parcat langa noi si apoi cateva voci incete si sunete de intins cortul.
Se face 6 dimineata, iar cand deschid ochii observ un vant puternic care reusea sa deformeze cortul destul de puternic si rafale de ploaie. Avand mobilul la indemana, am inceput sa caut pe internet starea vremii sa vedem daca avem vre-o sansa sa mai facem ceva din ce ne-am propus. Probabilitatea de precipitatii varia intre 10-30%, asa ca Marius a propus sa mai dormim si sa vedem cum se prezinta vremea cand ne trezim. Am reusit sa mai dormim inca 2 ore, iar spre norocul nostru vremea a inceput sa se indrepte. Picura usor, iar cerul era in continuare acoperit de nori de ploaie.
Drept urmare ne-am trezit, am mancat si am plecat fara echipament pana la perete sa vedem daca este ud. Traseul pana la perete a durat circa 40 min dus si 20min intors. In cautarea Muchiei Caprioarei am gasit initial Muchia Iepurasului.

Stiind ca acesta este putin mai in dreapta de Muchia Caprioarei am inceput sa cautam pe la baza peretelui marcajul pentru traseul pe care doream sa il abordam. In 5 minute am reusit sa il gasim, acestea fiind foare apropiate. Studiem peretele, care parea uscat, piatra fiind calda de zilele trecute. Drept urmare am decis sa coboram repede, sa ne pregatim echipamentul si sa ne intoarcem aici.
Zis si facut, la 12 am ajuns inapoi la baza traseului iar intr-un sfert de ora ne-am echipat, am mancat o ciocolata si da-i!
Marius in drum spre traseu
Prima lungime de coarda
Traseul este destul de usor, avand doar doua pasaje care necesita mai multa tehnica. Spre bucuria noastra nici nu era asa de plin de iarba pe cat am fi crezut. Dupa ce ajungem in regrupare si ne asiguram avem parte de o panorama a masivului Bucegi absolut spectaculoasa.
Masivul Bucegi vazut din Muchia Caprioarei
Nu ne odihnim prea mult pentru ca nu prea aveam motiv si pornim mai departe. Urcarea pe traseu merge destul de repede, pregatirea pentru urmatoare fiecarei lungimi de coarda luandu-ne cel ma mult timp.
In curand ajungem la cea de a cincea lungime de coarda, cea care contine un pasaj greu si necesita cunostinte tehnice. Pe topo-ul traseului, aceasta lungime este marcata ca grad de dificultate V- (acest grad nu reprezinta gradul rotpunkt). Marius intra in lungime (numai el a fost cap pe tot traseul), si cu putina strofocare trece de acest pasaj (felicitari ca n-ai folosit scarita), dupa ce trece de el sta putin sa se odihneasca, apoi merge mai departe fara prea mari dificultati, si in curand pornesc si eu. Ajungem in ultima regrupare, care este si cea mai frumoasa din toate, oferind o panorama excelenta, parca mai deosebita decat cea din prima lungime.

Pasajul tehnic
Panorama din ultima regrupare
Dupa ce am urcat si ultima lungime de coarda fara prea mari dificultati (se face o traversare pe fata din stanga a traseului care e putin dificila, in rest e ca si pana aici) am mancat o ciocolata, am baut o gura de apa, ne-am strans echipamentul si am inceput sa coboram.
Drumul pana la baza peretului este destul de abrupt, Marius a alunecat putin la un moment dat si a daramat la vale mai multe pietre si un bustean. Bine ca nu era nimeni in vale!
Traseul ne-a luat cam 4 ore iar coborarea inca 1 ora, deci cam 6 ore cu urcat pana la traseu. Este de incepatori, si merita abordat.
Inapoi in Poiana Inului
Din pacate pornirea in traseu la ora dorita ne-a fost restrictionata de ploaie, asa ca nu am apucat sa mai facem si alte trasee, dar speram sa ne mai intoarcem pe acolo cat mai curand :).

Poze mai multe din traseu gasiti aici si aici

Mountain Gear a devenit Mountain Bear

2009-05-15T11:07:00.000+03:00

Magazinul Mountain Gear a suferit un rebranding si acum se numeste Mountain Bear. Locatia acestuia ramane aceeasi, doar pagina web s-a transformat in www.mountainbear.ro

Magazinul comercializeaza articole si accesorii cu profil montan, trekking, hiking, alpinism si escalada. Comanda online accesorii pentru alpinism, izoprene, ascensioane, casti, ceasuri, coboratoare, coltari, corzi, espadrile, hamuri, parazapezi, carabiniere, pioleti, scripeti, busole, corturi, echipamente salvare, bidoane apa, lanterne, ochelari soare, rucsacuri, saci de dormit, clapari de tura, solutii intretinere, imbracaminte pentru femei copii si barbati, caciuli, ciorapi, manusi, bluze, jachete, pantaloni, incaltaminte pentru femei copii si barbati, bocanci, ghete, adidasi, sandale. Marcile: Ajungilak (Mammut), Ande, Asolo, Atta, Austrialpin, CAMELBAK, Cassin, Cool tex, Duraflex, Everest, Ferrino, Fizan, Gotech, Grivel, Had, Jack Wolfskin, Julbo, Kayland, Kong, Konus, Laken, Lorpen, Lowa, Mad Rock, Mammut, Maramont, Millet, Nalgene, Nicimpex, Nikwax, Petzl, Polifoam, Pro Feet, Raichle (Mammut), Roca, Rock empire, Silva, Solitaire, Static, Suunto, T.ess, Tendon, Teva, Trimm. Livrarea produselor se face prin curierat sau prin Posta Romana, iar plata se face ramburs, prin OP sau transfer bancar.

Magazinul fizic are sediul in Constanta pe str. Libertatii nr. 2 (langa Univ. Ovidius, bvd. Mamamia).

probleme de etica...

2009-04-17T19:54:00.003+03:00

Citind cateva mesaje de pe lista costila, am vazut o discutie foarte aprinsa intre cei care suporta traseele echipate cu spituri si cei care suporta folosirea asigurarilor mobile.Este o problema care inevitabil trebuia sa apara si la noi in Romania.Din nefericire contextul social de la noi face ca pretul unui "rack" de asigurari mobile sa fie foarte ridicat si ca un numar restrans de cataratori sa isi permita sa foloseasca acest stil de asigurari.

Tot printre mesajele din lista am gasit un link foarte interesant despre ascensiunea unui traseu dificil, ascensiune realizata in stil traditional(cu asigurari mobile) a lui Sonnie Trotter care a scos asigurarile fixe din perete:http://sonnietrotter.com/2007/09/25/its-right-to-be-wrong/

Daca ceea ce a facut a fost corect sau nu va las pe voi sa decideti.Oricum articolul mie mi se pare excelent si pune cateva probleme de etica interesante si parerea mea este ca raspunde macar partial la intrebarea aceea pe care multi dintre noi am avut-o si nu am gasit nici un raspuns concludent la ea:De ce ma catar?

In fine revenind la problema initiala, eu sunt de parere ca solutia se afla undeva la mijloc si ca ideal ar fi sa existe o distinctie clara intre traseele clasice(trad) si intre traseele de escalada(sport).Mai mult decat atat, si zona de catarare si caltitatea stancii ar trebui sa dicteze stilul de catarare in functie de calitatea stancii, posibilitatea de a plasa asigurari mobile si multe alte variabile.Nu in ultimul rand trebuie respectata si comunitatea locala de cataratori pentru ca nu stiu cat de fai ar fi intr-o zona dedicata de escalada sportiva cum ar fi Prapastiile Zarnestilor sa dispara peste noapte toate spiturile;sau din contra, intr-o zona de trad sa rasara brusc pe toate linile spituri frumoase argintii care sa luceasca in soare.

Dragos

Mountain Gear - primul magazin tehnic echipament outdoor si alpinism din Constanta

2009-04-01T12:28:00.009+03:00

Update: magazinul se numeste Mountain Bear de ceva timp, iar site-ul lor este www.mountainbear.ro, locatia a ramas aceeasi.

De ieri s-a deschis primul magazin de echipament outdoor si alpinism din Constanta. Magazinul e destul de mic si putin ascuns ca si locatie, dar a adus in Constanta branduri mari cum ar fi Mammut, Petzl, Raichle, Ajungilak, Asolo, Solitaire, Teva, Trimm, Austrialpin, Tendon si multe altele.
Magazinul se afla pe str. Libertatii nr. 2 (langa Universitatea Ovidius b-dul Mamaia), pun si o harta ca sa fie mai clara locatia:

A, ce nu au in stoc aduc si la comanda (Hannah o sa aduca numai la comanda momentan).

Site-ul lor este: www.mountaingear.ro (magazin online)

In plus o sa se faca la site si un planificator ture si o sa se anunte turele acolo pt comunitatea celor din Constanta si imprejurimi. Va tin la curent.

Noua tura prin Cheile Dobrogei - 15 Martie 2009

2009-03-15T19:31:00.006+02:00

Dupa ceva timp fara a pune mana pe stanca si doar pe prizele artificiale de la singurul panou din Constanta, care de altfel nu e cel mai reusit (mai ales ca majoritatea prizelor joaca), am ajuns in Cheile Dobrogei. A fost o tura scurta in care am fost eu (Felix), Marius, Adi Craciun si Radu oaie. Cei 2 din urma sunt la inceput, iar eu cu Marius incercam sa ii ajutam sa ii invatam ce putem (nu pot sa zic ca noi suntem experti dar avem mai multa experienta decat ei).
Am ajuns pe la 11 in Chei, ne-am stabilit ce trasee avem de gand sa facem si fara a sta prea mult pe ganduri dupa ce ne-am hotarat, am fugit sa intindem coarda. Am urcat deasupra Hornului Galben si am inceput sa cautam pitoanele, dupa cateva minute ne-am dezmeticit si le-am gasit. Erau deasupra unu alt traseu pe care nu aveam de gand sa il facem azi (putin mai dificil si frigul nu ajuta). Am facut un artificiu cu o bucata de coarda pentru a echilibra coarda noastra deasupra traseului ancorand-o intre un piton si 2 pomi destul de tapeni (noroc cu niste anouri si cateva carabe oteloaice).
Dupa ce am reusit sa punem coarda, ne-am coborat si am inceput sa ii dam. Eu am fost primul iar Marius m-a filat, asa ca pentru siguranta am facut o simulare de cadere de la 2m sa vedem daca coarda e bine ancorata. Bineinteles ca a tinut, dar better safe then dead. Am urcat de incalzire Hornul Galben, acesta fiind primul meu traseu in cariera de alpinism. E un traseu usurel cam de 20m intaltime, dar frumos. Dupa ce am urcat eu, a urmat Marius, apoi incepatorii: Radu si apoi Adi. Radu a urcat cam 6-7m din traseu si dupa aia a inceput sa isi piarda increderea in el si in echipament si a vrut sa coboare, asa ca Marius l-a coborat. Adi a avut probeleme ceva mai serioase din cauza unghiilor de la picioare care il deranjau in espadrilele mele (pana nu te arzi nu te inveti), asa ca nu a urcat nici el foarte mult, si-a ranit degetele si n-a mai incercat tura asta.
Dupa ce am urcat / incercat toti traseul, ne-am dus sa mutam coarda pe un alt traseu care e spituit de curand de catre Dragos. Un traseu frumos cu ceva provocari (inclusiv startul). Acum a fost randul lui Marius sa se urce primul asa ca zis si facut. Traseul incepe cu o bavareza, apoi se continua pe o fisura, o traversare si, daca faceti mansa, cu un horn. Marius a reusit sa ajunga pana la horn, iar din cauza frigului si oboselii a abandonat. Eu am fost ceva mai indraznet si am reusit sa trec si de acel horn si sa urc pana la 1/2m de caraba prin care trecea coarda. A fost un traseu solicitant si e indicat sa il faci de cel putin 2-3 ori inainte sa incerci cap de coarda. Dupa mine a incercat Radu dar n-a reusit prea multe, apoi a ma incercat Marius odata dar n-a avut acelasi succes ca prima data (biropatia isi spune cuvantul).
Dupa urcarile de pe al doilea traseu ne-am felicitat si am pornit in a strange echipamentul pentru a porni spre casa. A fost scurt (5 ore) dar frumos. Sper sa mai ajungem cat mai curand si vremea sa fie de partea noastra.
In incheiere vreau sa ii multumesc lui Dragos pentru alegerea traseului pe care l-a spituit. Keep up the good work!

Update: poze gasiti la adresa http://picasaweb.google.ro/craciun.ady/CheileDobrogei15032009

Tura in Macin in cele din urma

2009-03-08T10:37:00.003+02:00

Din cauza vremii care a fost destul de rea am decis impreuna cu Flavius si Razvan sa amanam cateva saptamani Generalul din Cheile Rasnovului.Cred ca a fost o decizie buna petru ca vremea a aratat destul de urat in toata tara si a plouat cu averse chiar si in Macin si in partea de S SE a tarii.
Cu vremea care a fost cum a fost nu am reusit nici macar in Macin sa ne cataram.Am reusit in schimb sa studiem putin zona si ne-am rezumat la o "mica" tura de trek.Si spun "mica" pentru ca la sfarsitul zilei, cam in 8 ore de mers am facut un calcul aproximativ si am ajuns la concluzia ca am parcurs in jur de 35 de km.
Am plecat de undeva de la S de satul Greci pe un traseu marcat cu triunghi rosu numit "Dealul cu Drum" si apoi dupa ce am urmat niste drumuri forestiere pe care am avut imprsia de mai multe ori ca ne-am ratacit am reusit sa ajungem in Valea Seaca.Aici am gasit un mic popas dragut amenajat dar din nefericire cea mai simpla solutie de a ne intoarce la Greci, unde lasasem masina a fost un traseu marcat cu triunghi albastru(din nefericire nu mai tin minte cum se numea) pe care am iesit undeva la N de sat.De aici am avut destul de mult de mers prin sat spre partea de S unde am ajuns dupa inca 1 ora si jumatate de mers.Per total am plecat pe la ora 9 de la masina si am ajuns pe la 4 jumate-5 inapoi.
Sper sa prindem pe viitor o vreme ceva mai buna si intre timp sa ne documentam mai bine si sa aflm cum ajungem ceva mai rapid la traseele de catarat din valea Datcova.

Am si o precizare de facut pentru cei ce intentioneaza sa mearga la o tura de trek in muntii(dealurile) Macin:Gasiti o harta adusa la zi cu traseele turistice!
Noi ne-am bazat pe harta publicata pe carpati.org care nu mai corespunde cu marcajele facute si multe din drumurile forestiere(majoritatea) nemarcate turistic nu apar pe aceasta harta.
In al doilea and aveti grija la marcajele facute care mie mi s-au parut slabut realizate deoarece unul dn trasee facea o bucla ciudata care treceaa de 2 ori prin acelasi loc si la celalalt am pierut brusc marcajul(se trece uneori de la macaje foarte dese la marcaje foarte rare si de aici si posibilitatea destul de mare de a te rataci mai ales considerand dificultatea redusa a traseelor comparativ cu alti munti si tendinta de a sta de vorba cu colegii de tura si a trece pe langa aceste marcaje)

Cam atat pentru acum.Sper sa mai revin si cu alte povesti.Cand descarc pozele din aparat o sa pun si cateva poze de la mica noastra aventura de primavara ploiasa si noroiosa din Macin.

Dragos

Posibila tura in Cheile Rasnovului pe General

2009-03-05T12:58:00.004+02:00

Sambata asta 07-03-2009 este posibil sa plecam intr-o tura de catarat, prima mai serioasa pe 2009.O sa fie si primul "roadtrip" asa, ceva mai lung si mai rapid pentru noi si tot in acelasi timp o sa fie primul traseu de alpinism clasic pe care il vom face, chiar daca dificultatea este destul de mica(3B).
O sa reusim probabil sa ne satisfacem dorinta extraordinar de veche si de arzatoare de a face un traseu relativ lung(sunt 7 lungimi de coarda) dar in care sa nu ne depasim limitele de cataratori si in care sa ne putem bucura de expunere, lungime si stanca in sine fara sa tremuram din toate incheieturile la frica unei potentiale caderi.
Vremea pare destul de capricioasa in schimb si speram in cele din urma sa fie ok.Eu personal stau cu ochii pe harti meteo de cateva zile bune si sunt cam sceptic.Dar in cele din urma am decis ca vom pleca, chiar daca ne alegem decat cu un drum pana acolo.Mai avem unele "mici" detalii tehnice de rezolvat, ceva echipament care momentan de lipseste de imprumutat dar parerea mea este ca sunt niste detalii care se vor rezolva pana sambata asa cum a fost inainte de orice tura in care am plecat

Dragos Toma

->eh am facut si asta, am scris primul meu mesaj pe blog si m-am bucurat de noile mele privilegii de autor al blogului.sper sa mai urmeze si alte relatari dar timpul meu liber este extrem de limitat in cls a XII-a si din nefericire nu reusesc sa ma catar atat cat mi-as dori(desi probabil nu o sa reusesc niciodata sa ma catar chiar cat mi-as dori)

Cheile Dobrogei (Diana VIII- şi Ares VI+)

2009-02-15T21:40:00.003+02:00

Scriam mai demult aici despre un traseu de 8- în Cheile Dobrogei pe care aş fi vrut să îl încerc. Astăzi am fost cu Marius braşoveanu' şi am pus o manşă pentru cele două trasee Ares şi Diana. Cu ajutorul lui am descoperit că făcusem deja traseul greu, Diana iar azi mi-a reuşit la prima urcare şi Ares. Deşi era frig, nu îmi mai simţeam degetele şi am făcut o mişcare dinamică, după ce am prins clepsidra am simţit că e o priză bună după cum s-au mulat degetele ca pe o toartă. Merită făcut traseul. Nu este greu în manşă dar cu siguranţă este altfel dacă mergi cap de coardă pe asigurări mobile.

Nou autor şi administrator

2009-02-13T20:37:00.003+02:00

Cum din 25 februarie plec din România pentru o perioadă indefinită m-am gândit să mai existe un administrator local al blog-ului care să şi adauge informaţii despre ce se întâmplă în escalada şi alpinismul din Constanţa.

Noul administrator şi autor este Dragoş Toma care mă avertiza că el nu va scrie cu diacritice. Asta să fie problema! Câteva despre el veţi putea afla personal dacă ieşiţi la căţărat însă eu îl pot caracteriza ca un foarte pasionat căţărător (pe stâncă) şi un bun cunoscător al tehnicilor de asigurare, de căţărare, etc. În cazul în care doriţi să vă iniţiaţi în escaladă el este omul care să vă explice baza dar totodată şi fizica din spatele fenomenelor mecanice, rezistenţa materialelor, factori de cădere, etc. Doar este pilot!

Zi de antrenament?

2009-02-12T20:47:00.003+02:00

Astea sunt zile să ieşi din casă? De antrenament? Pe frigul ăsta? Cu siguranţă că răspunsul este "DA!" hotărât dacă antrenamentul este şi pentru ieşiri pe munte şi nu doar pentru elementul sportiv al escaladei. O să îi las pe alţii mai experimentaţi ca mine în mersul pe munte să dezbată asta dar mie personal mi se pare logic să te antrenezi şi în condiţii similare cu cele pe care îţi propui să le întâlneşti sau care datorită vremii schimbătoare din munţi te pot surprinde. Iar noi aici la mare măcar ne putem antrena pentru vânt. Mult mult vânt.

Astăzi 12 februarie am ieşit la un antrenament la turnul de escaladă din Gravity Park cu Şerban, Sorin Bălan şi Marius. Deşi iniţial mi-am propus doar să filez (să îl asigur pe cel care urcă) am încercat şi eu traseul cu tavan pe care încă nu am reuşit să îl leg. M-am bucurat însă că Marius a trecut de un pasaj care îi făcea probleme şi îl obseda, chiar şi pe vântul puternic care bătea dinspre lac.

Panoul a suferit prima degradare mai serioasă, o bucăţică de fibră de sticlă desprinzându-se de pe suportul de poliester în care fuseseră sculptate trăsăturile "stâncii". Asta deoarece a fost turnat un strat prea subţire de fibră. Mă întreb dacă putem repara zona respectivă.

Putem discuta despre asta şi la antrenamentul de mâine. Ne vedem acolo?

Freecycle şi escalada

2009-02-10T18:18:00.006+02:00

Escalada am început-o ca mulţi alţii din România cu echipament împrumutat şi sfaturi de la prieteni şi cunoştinţe. Un an mai târziu am reuşit să îmi cumpăr parte din echipament însă mă bazam pe un împrumut mai îndelungat pentru ham iar când a trebuit să îl returnez credeam că va urma o perioadă de improvizaţii şi alte împrumuturi. M-a salvat însă un prieten de la Bucureşti, Limbă care ştiind bine ce vrea din toată gama de sporturi de căţărare, şi anume bouldering mi-a donat hamul lui şi câteva bucle echipate inutile escaladei bloc. Tot donaţie a fost şi rucsacul lui Felix pe care a doua zi după ce l-am primit l-am şi pus la bun folos cu plecarea în Măcin. La rândul meu inspirat de bunătatea acestor prieteni şi lipsa lor de materialism extrem inutil, mi-am propus să donez tot echipamentul pe care nu îl voi mai folosi personal celor care încep să pună primii paşi pe stâncă.

Pentru astfel de donaţii şi nu numai am deschis un grup de donaţii afiliat la Freecycle.org prin care donatorii a oricăruit tip de obiecte şi lucruri pot intra în legătură cu cei care au nevoie de ele.

Grupul deschis de mine acoperă doar Constanţa însă după un mic search se pot găsi şi alte oraşe în care sunt deschise astfel de grupuri, cel din Bucureşti în special fiind foarte dezvoltat.

Aşa că vă invit să vă înregistraţi pe grup aici: Constanţa Freecycle dacă aveţi ceva de donat sau căutaţi ceva.

Trilogia Dobrogeană

2009-02-08T23:10:00.003+02:00

Mai obosit ca astăzi nu am mai fost de un an probabil. Şi probabil se va simţi şi din stilul expeditiv al mesajului. Însă vreau să menţionez oameni şi locuri, evenimente care merită toată atenţia. Pentru că sunt prea puţini/e sau prea grave în Dobrogea iar atunci când sunt nimeni nu îi/le pomeneşte.

Pentru antrenament de escaladă, cel mai disponibil loc în care cei pasionaţi sau interesaţi să afle abd-ul escaladei se pot aduna este turnul de escaladă din Gravity Park, Constanţa. Grupul care are acces la turn este unul limitat din măsuri de siguranţă însă atunci când cei din grup sunt prezenţi acolo oricine poate întreba sau chiar încerca o căţărare. Reţineţi însă că escalada nu este o joacă deşi poate fi considerată şi un joc iar cei de la panou câteodată se antrenează pentru situaţii în care jocul devine serios. Nu faceţi exhibiţii de bravură exact când aţi văzut că şi alţii se caţără. Turnul este mereu acolo iar accesul fără echipament până pe platformă este foarte facil (şi bunica mea cu puţin antrenament ar ajunge sus, fără nici un fel de glumă). Problemele apar însă la descăţărare care este întodeauna mai dificilă. Nu deveniţi unii dintre cei blocaţi sus care prin prezenţa lor stânjenită acolo dovededesc că prin curaj se înţelege exprimarea fricii doar pentru sine. Trecem peste avertizări, peste care oricum cei cărora le sunt adresate trec cu privirea.

Vineri 6 februarie ne-am adunat la panou pentru puţin antrenament. Felix, Sorin, Marius şi subsemnatul s-au căţărat de bunăvoie, nesiliţi şi nestingheriti de nimeni până în momentul în care natura adolescenţilor din jur şi-a făcut din nou simţită prezenţa. Deşi turnul poate fi escaladat fără echipament (deşi cum mai ziceam interzis şi nerecomandat) oricând, exact în momentul în care am început să ne căţărăm noi au apărut şi bravii tineri soloişti. Aşteptăm nerăbdători panoul interior de escaladă! Iar pe mai tinerii soloişti la antrenamente şi discuţii serioase.

E de înţeles, sper, de ce a doua zi, sâmbătă, 7 februarie m-am trezit la 5A.M. chiar şi după o seară precedentă obositoare în "My Way" şi "La bebe" ca să scap din Constanţa. La 6A.M. eram deja cu rucsacul în spate la ieşirea din Constanţa spre Tulcea pe întuneric şi ceaţă încercând să prind o maşină spre Măcin. Lângă acest oraş, aflat la 150-200 km distanţă de Constanţa şi în munţii la baza poalelor cărora se află, veneau boulder-iştii din Bucureşti cu planuri de deschidere de noi rute de boulder. Am rămas impresionat de numărul şi calitatea lor. Îi mulţumesc din nou lui Florin Limbovici pentru invitaţie şi tuturor pentru ale căror indicaţii călătoresc. Am încercat noi plasamente şi încărcări ale prizelor care deschid şi pentru escaladă traseele mai grele dar cu beneficiul unui antrenament în siguranţă şi susţinut pe care l-am găsit în bouldering. Am fost surprins şi de numărul de saltele care erau în jur. Toate grupurile de oameni care mergeau pe Valea Pricopan cu saltele în spate arătau ca nişte "furnici cu chibrituri în spate"(TM) (toate drepturile rezervate lui Doru ale căror fraze şi motto-uri ca şi fotografiile merită furate). Eu ziceam că arată ca nişte dormitoare ambulante (oboseala îşi făcea probabil simţită prezenţa în preconştient). După o zi dureroasă din toate punctele de vedere (tensiune musculară, prize care înţepau, hârşâit de genunchi pe granit, alergare în picioarele goale pe granitul abraziv şi în bocanci largi, căldură de vară aproape) dar frumoasă în acelaşi timp prin realizări am plecat la 6-7 seara cu Oana spre Constanţa. Oana revenea din Sibiu după o săptămâna de ture prin Crai şi Făgăraş şi nu dormise de 19 ore în condiţii de efort susţinut. Urmau şi alte ore de nesomn pe drum. Dar despre asta să vă povesteasca ea.

Ajuns acasă la 10 noaptea nu ştiam ce să mănânc mai întâi deşi nu obisnuiesc să mănânc la ore aşa târzii. Asta ar fi trebuit sa fie a doua şi ultima zi de căţărare urmând odihna. Planul era însă făcut. Iniţial urma să revin din Măcin şi să încerc să supraviţuies în peştera Sfântului Casian din Cheile Dobrogei cu sacul de dormit de vară, a doua zi urmând să vină la căţărare în zona şi cei din Constanţa. Azi duminică, 8 februarie însă când am ajuns la peşteră cu Dragoş si Flavius m-am bucurat că nu am făcut asta. Toată zona aceea pitorească, sfântă prin simplitatea ei naturală era acum distrusă de buldozere, un lac artificial îşi făcuse apariţia la baza stâncilor limitând accesul la peşteră iar dacă sfântul ar mai fi locuit în peşteră s-ar fi trezit în dulcile sunete ale civilizaţiei; motoare de maşini luxoase venite în pelerinaj la sfântul ban. Cu puţin noroc, un bărbierit proaspăt probabil ar fi fost capabil să prindă o maşină din cele care treceau prin zonă să îl ducă la un McDonalds să manânce şi el o mâncare ca lumea. Sau poate în câteva săptămâni se va deschide unul în zonă. Sau dacă s-ar deschide unul de lux cum probabil va şi cazul, sfântul ar fi putut recurge la un mai facil "dumpser-diving" sau mai pe româneşte dar puţin mai vulgar, cotrobăit prin gunoi. Nu ştiu ce termeni au folosit pentru desfăşurarea acelui proiect hidos în zonă, probabil "development" şi "environmental enhancement factor" dar eu fiind mai vulgar văd doar cotrobăitul prin banii murdari pe care cei care au aprobat lucrările în zonă l-au făcut. Toată ziua a fost compromisă de priveliştea tristă si de adevărurile astea dureroase pe care Dobrogea ni le pune la dispoziţie chiar şi în zonele care ar reprezenta o retragere de la astfel de privelişti. Cred că mai mult de asta sunt aşa de obosit.

Şi totuşi nu prea îmi arde să dorm!

"Active" week-end

2009-02-01T19:54:00.010+02:00

În week-end-ul ăsta împreună cu cei de la firma de team building, "Active Training" am fost atât la turnul de escaladă de la Gravity Park cât şi în Cheile Dobrogei. A fost foarte frumos din partea lor să aducă bucle, hamuri, corzi statice, ş.a. şi să le împartă cu toată lumea.

Sâmbătă ne-am adunat de la 14:00 în Gravity Park într-o formaţie destul de mare pentru vremea de afară, vânt care bătea dinspre lacul Tăbăcărie şi temperaturi apropiate de 0 grade C. S-au căţărat Cătălin, Dragoş, Flavius, Sorin, Şerban şi subsemnatul iar Mircea "a ţâşnit" direct pe trasee. Tot pe verticală dar mai mult de sus în jos decât aşa cum se obişnuieşte în escaladă, de jos în sus. Într-adevăr o tehnică avansată. A promis să ne înveţe şi pe noi.

Astăzi în Cheile Dobrogei, Mircea a avut şansa însă datorită antrenamentelor nocturne foarte solicitante la care se supune şi a minorei accidentări în care o lespede de cel puţin o tonă i-a căzut pe genunchi s-a mulţumit să dea indicaţii preţioase începătorilor. Cred că i-ar fi prins de folos şi lui Dragoş unele din indicaţiile lui Mircea în special cea mai profundă "să ţâşneşti pe stâncă". El însă a ales o variantă pentru începători asigurând cu nuci şi came la traseul Hera.

Lăsând gluma la o parte vreau să îl felicit pe Dragoş pentru un traseu care deşi netestat în cădere (mai bine!) arăta foarte bine asigurat. Şi pe Mircea pentru umorul lui! Buclele mai lungi ale lui Şerban au ajutat foarte mult la păstrarea unei bune poziţii pentru asigurări. Într-adevăr cu asigurările mobile nu îţi permiţi ca bucla echipată să se ridice prea sus pentru că ridică şi nuca sau cama şi îi schimbă poziţia.
La pereţii cu traseele Cronos, Hades şi Io au urcat fie manşă fie cap o grămada de oameni iar spectatori pe care nu îi mai văzusem până atunci au fost şi mai mulţi. Sorin Bălan, recuperat după un accident a reuşit o escaladare cap (asigurare pe parcurs în asigurări fixe) a lui Io, traseu destul de greu în special în condiţiile de frig din prima zi de februarie.
După ce traseele au fost exploatate complet ne-am decis să ne despărţim în două grupuri, unii la căţărat, unii la drumeţie. Eu, Dragoş, Marius şi Felix am plecat să asigurăm la Acul Nebun (nu am reuşit) şi ne-am decis să încercăm nişte trasee deschise de Marius şi Felix de la intrarea din Cheile Dobrogei. De celălalt grup, Mircea, Şerban, Sorin, Valentina şi cunoştinţele lor am aflat prin staţie că au ajuns la mănăstirea Casian. La peretele cu traseele destul de uşoare, alese de Marius şi Felix, a venit cu noi şi un alt proaspăt sosit, Marius "braşoveanu". După câteva căţărări ne-am luat rămas bun de la Marius şi Felix care au plecat spre casă şi am decis să ne mai antrenăm plasamentele de mobile pe un traseu uşor dar prost asigurat. S-a dus Dragoş cap, a asigurat prima buclă însă frigul, oboseala şi lipsa unui loc bun de plasare a unei mobile cât şi prospectul unei căderi la sol l-au făcut să tremure puţin şi să se retragă. Sincer şi eu am tremurat când am simţit că Dragoş trăia emoţiile dinaintea unei căderi. A fost cea mai bună alegere să strângem şi să plecăm spre casă. Retragerea respectivă ne-a lăsat puţin desumflaţi însă dacă ne uităm în ansamblu a fost un sfârşit de săptămână bun pentru căţărare. Peretele nu pleacă nicăieri, o să ne obişnuim reciproc unii cu alţii, peretele cu noi şi noi cu el.

Sală de escaladă în Constanţa

2009-01-30T14:11:00.008+02:00

Cum nu sunt nici reporter nici crainic de ştiri nu cred ca are vreo importanţă dacă scriu unele din zvonurile pe care le mai aud din când în când.

De curând, de exemplu, am citit despre un proiect de construire a unei săli de escaladă în Constanţa în decursul lui 2009. A fost o ştire care m-a surprins având în vedere că mai nimic nu se întâmplă în Constanţa şi în orice caz nu la acest nivel. Şi în special nu pentru escaladă. Dar în cazul de faţă sunt tentat să cred că proiectul ăsta se va finaliza iar cei care acum nu se pot antrena regulat o vor face în incinta unei clădiri noi nouţe dedicate escaladei sportive.

Sunt tentat să cred asta deoarece am avut ocazia să îl întâlnesc pe cel care se ocupă de proiect, Florin Limbovici (Limbă pe scurt:P). El este omul din spatele mai multor proiecte interesante care iau formă: www.Pro-boulder.Ro ar fi unul dintre ele. Apoi îl vezi că merge până în Elveţia doar ca să se caţere iar ajuns acolo se caţără chiar dacă ninge şi tinzi să fii mai atent la ce are de spus. Iar dacă vezi că are deja experienţa necesară unui astfel de proiect începi deja să te întrebi ce fel de magneziu să îţi cumperi pentru sală: lichid sau praf? Oare cât o sa fie abonamentul?". Nu ştiam de site-ul lui de alpinism utilitar şi nu este reclamă gratuită (câţi vizitatori are blog-ul ăsta?:)) ) dar după ce l-am întrebat dacă are unul şi l-am văzut m-am gândit că o să dea mai multă substanţă "zvonului" dacă îl vedeţi şi voi: escAlpin.Ro.

Poate aşa se va forma o comunitate mai numeroasă şi mai unită de căţărători la Constanţa unde alternativele naturale şi ludice de antrenament, ca escalada şi bouldering-ul, într-un mediu controlabil sunt foarte limitate. Iar dacă sunt, sunt foarte elitiste. Constanţa chiar are nevoie de spiritul "chill" care pare să înconjoare comunităţile de căţărători.

Asigurări mobile în Constanţa!

2009-01-19T17:47:00.010+02:00

Din câte ştiu Dragoş este primul posesor al unui set de asigurări mobile (nuci şi came) din Constanţa. I-au venit azi prin poştă şi deschid cum zicea şi el o nouă etapă în căţărarea din Constanţa. Să le plaseze sănătos! Păcat că amândoi avem obligaţii care ne opresc să fugim la stâncă să le încercăm. Dar probabil sâmbătă o sa avem ocazia.

Căutăm noi zone de escaladă - Hârşova (actualizare)

2009-01-17T22:12:00.006+02:00

Am mai scris despre Hârşova aici dar după ce am găsit şi coordonate pe hartă şi poza asta nouă chiar vreau să ajung acolo cât mai curând să văd potenţialul de escaladă al zonei.

View Larger Map

Drumeţie în Cheile Dobrogei

2009-01-17T18:23:00.008+02:00

Astăzi am plecat cu Dragoş la 12 din Constanţa (cred) să vedem o zonă care părea promiţătoare pentru escaladă văzută cu google maps. Ne-am întors acum la 17:30 după ce am mers după hartă şi busolă prin zona Cheile Dobrogei până ne-am plictisit. Am găsit zona dar nu se putea face nici măcar un bouldering. Panta era prea înclinată bună poate pentru MT bike iar roca friabilă. Mai rămân de văzut două zone la Gura Dobrogei.

Probabil astăzi nu am fi ieşit deloc dar după ce a sunat Limbă să îmi spună că el şi nişte prieteni merg în Măcin la bouldering am reuşit să dau de Dragoş şi deşi nu mai puteam să mergem în Măcin datorită distanţei măcar am făcut ieşirea asta mică.

View Larger Map

"Sponsorizare" încheiată

2009-01-16T19:02:00.003+02:00

Azi m-a sunat Radu, administratorul parcului de sporturi extreme Gravity Park să îmi ceară tot echipamentul pe care îl aveam de la el.

I-am înapoiat hamul, gri-gri-ul şi o carabă, coarda fiind prea distrusă ca să mai fie folosită pentru filat. Astfel s-au încheiat câteva luni bune în care am mers la căţărat sponsorizat neoficial de Gravity Park. Cum de ceva timp am un dispozitiv de filat bun (ATC de la Black Diamond) singurul lucru de care o să duc lipsă o sa fie hamul. Dar nu e problemă. Voi merge clasic legat direct de coardă. De filat o să filez asigurat de jos de undeva. Iar după ce am văzut "The Sharp End" sunt şi foarte interesat de asigurarea cu noduri pe care aş vrea să o încerc în fisura din Gura Dobrogei. O văd ca pe o provocare mentală în plus.

Tot astăzi Cătălin a plecat într-o tură grea în Bucegi. O să scriu mai multe dacă revine cu un raport de tură.

Shrek

2009-01-14T21:16:00.005+02:00

Shrek este traseul din portul turistic la care asigurăm cel mai des. Numele i-a venit în glumă. Cum elveţienii au căpcăunul lor, Eiger-ul, aşa îl au şi constănţenii pe Shrek, căpcăunul paşnic.

Ieri am fost la căţărare pe Shrek cu Marius. A fost mai cald ca în alte zile însă la început am avut impresia că era mult mai frig. S-a dovedit o ieşire foarte reuşită spre final când am tras destul de tare pe unele prize de un deget şi m-am încălzit chiar bine.

Marius spunea că a învăţat câteva noduri noi. Trebuie să le învăţăm şi noi nu? Poate facem un atelier de noduri zilele astea...

Eroare umană

2009-01-11T22:10:00.005+02:00

Vuuuuuuuuf! şi mă opresc agăţat de coardă! Caut o priză de picior. Sau aveam deja una? Cum m-am oprit din cădere liberă doar tinându-mă de coardă? Aş fi crezut că e imposibil. Dar jos am văzut urmele de frecare pe mănuşi. Nu i-am dat asa multă importanţă pe moment dar acum vreau să îmi clarific ce s-a întâmplat.

M-am întâlnit cu Cătălin miercuri 7.01.2009 la Tomis la 18:15 şi am luat autobuzul 42 spre portul turistic. Am ajuns şi am început să asigur de la barele de unde asiguram de obicei. Când am scos prima buclă a apărut şi un paznic. Era o domnişoară care ne-a rugat politicos să plecăm de pe "obiectivul pazit". Eu mă pregateam sa strâng deşi domnişoara nu se prezentase, nu ne spusese măcar un nume. Cătă l-a sunat pe Mircea să îi spună să nu mai vină pentru că suntem evacuţi. între timp domnişoara mă întreba ce anume facem: "Cum unii joacă fotbal noi ne căţărăm" i-am răspuns şi i-am dat şi alte câteva lamuri. În fine, după ce domnisoara a trecut de la "nu" la "nu stiu" în final ne-a şi lăsat să folosim "obiectivul păzit". Nu am mai fost pâna atunci în situatia respectivă în zona aia aşa că am fost cam surprins. Domnişoara era nouă se pare.

Încă puţin dezorientat am început să asigur din nou. Am făcut greşeala să nu fiu 100% concentrat pe ce făceam. Urma sa fac un rapel pe ATC pe o singură coardă cealaltă coardă fiind blocată cu o carabă în caraba de asigurare. Eh! Deşi reţin ca ma gandeam la cât de stupid ar fi sa te asiguri de cealalta coarda neblocata exact asta am facut! Am si coborât peste margine "asigurat" asa. Si am si cazut. Am auzit sunetul ala infernal de coarda care trece prea repede prin caraba, am avut timp sa ma gandesc ca o sa îmi rup picioarele si nu o sa ma catar o perioada dar nu m-am gândit ca o sa mor nici o milisecunda. Ciudat. Pentru ca probabil asta s-ar fi întâmplat cazând de la 8 metri. Dar nu mi-am rupt picioarele si înca sunt aici. Salvat de instinct probabil pentru ca nu am tinut constient de coarda. Am avut mare noroc ca era frig afara si aveam manusi în mâini pentru ca altfel probabil tot din instinct dadeam drumul la coardă.

Pentru mine e clar că a fost o greşeală pe care o puteam preveni dacă aş fi fost mai atent la asigurare fără să îmi pun întrebarea "oare paznicul este în spate?" şi făra să încerc să scap mai repede din raza ei vizuală. Nu mi-a făcut şi nu îmi face plăcere să fiu urmărit când mă caţăr sau asigur, când fac ceva "anormal". Din nu ştiu ce motive consider căţăratul şi antrenamentul un act intim. Accidentul nu mi-a schimbat cu nimic hotărârea de a merge pe pereţi mari sau pe rutele sportive din simplul motiv că acolo fiind 100% dedicat căţărării şi asigurării astfel de accidente nu mai sunt posibile. Este paradoxul conform căruia unii se caţără pe vârfuri la mii de metri înălţime în siguranţă totală însă sunt loviţi de o maşină pe trecerea de pietoni. Iar exemplele de astfel de paradoxuri sunt nelimitate.

Oricum mă bucur că seara a fost foarte reuşită şi foarte bună pentru căţărare după ce am trecut peste incident. Când mai ieşim?!

Invitaţie în Bora Bora!

2009-01-06T21:14:00.004+02:00

Toată lumea pasionată de căţărat ştie de fenomenul următor: când te caţeri chiar şi la temperaturi sub 0 grade celsius te încălzeşti şi transpiri ca şi cum ai fi pe o insulă tropicală la soare. Lipsesc doar cocktail-urile cu umbreluţe.

Mâine, 6 ianuarie invit pe oricine este interesat de căţărat la o mică evadare în propriul nostru Bora Bora aflat în portul turistic Tomis la unele din zidurile de acolo pe care se găsesc atât trasee grele cât şi mai uşoare. Unii vor merge in Bora Bora iar alţii probabil doar până în sudul Greciei.

Voi asigura eu echipamentul de protecţie care poate fi interschimbabil (coarda, dispozitiv de filare - nu sunt necesare căşti acolo) dar şi un ham care la fel poate fi schimbat între participanţi, chiar două dacă sunt mai mulţi oameni, gratuit.

Deocamdată suntem doar eu şi Cătălin dar este binevenit oricine vrea să încerce ceva nou sau oricare dintre "veterani" deşi nu cred ca Flavius, Oana si Dragoş pot veni fiind tineri conştiincioşi care învaţă din greu.

Cel mai probabil vom ieşi pe seară dar în mod sigur după prânz. Până în prânz voi anunţa ora sigură de întâlnire. Dar totul depinde însă şi de vreme. Cum spuneam nu contează cât de frig va fi, vă veţi încălzi destul dar să nu plouă. Dacă plouă a căzut toată ieşirea.

Eu sper să ne vedem în număr cât mai mare şi să ne bucurăm cu toţii de insula tropicală din Constanţa.

EDIT: cum nimeni altcineva nu s-a arătat interesat nu am mai trecut o oră de întâlnire. Voi merge doar eu şi Cătălin.

Blog-ul în 2009

2009-01-02T10:30:00.008+02:00

Pe 1 ianuarie 2009 am făcut câteva modificări la blog adăugând filmuleţul făcut de Flavius "Masters of Chei" în coloana din dreapta şi schimbând banner-ul blog-ului. Am mai adăugat şi "NODUL ZILEI" însă mai mult pentru design pentru că este foarte greu să înveţi nodurile de care ai nevoie pentru căţărare de pe o pagină web (şi foarte riscant!). În acest mesaj voi înscrie şi butonul către un site unde am înscris blog-ul pentru a fi găsit mai usor atât de cei care deja se caţără sau merg pe munte dar în special de cei care vor să afle mai multe.
Iar din mesajul de faţă probabil ai observat că am început să scriu cu diacritice, fapt care încetineşte puţin degetele pe tastatură. Dar e un lucru bun pentru că am mai mult timp să reflectez asupra conţinutului. Indiferent ca aveţi blog sau doar lăsaţi comentarii la blog-uri vă recomand să scrieţi cu diacritice si pentru acest simplu fapt că veţi scrie mai încet dar mai bine.

Pentru că acum vreau să mă concentrez exclusiv pe lucrarea de licenţă pânâ în februarie nu voi mai lucra să măresc comunitatea din jurul blog-ului. Rămân însă deschis pentru colaborări şi aştept articole, ştiri, impresii din partea celorlalţi căţărători şi alpinişti din Constanţa (ăia 4 sau 5 haha). Adresa de contact: braducu AT gmail PUNCT com. Totodată aştept autori care să se inscrie pe blog şi să îl păstreze activ.

Va urez un an nou fericit si plin de împliniri pe stâncă cât şi jos pe pământ!

Intrebari despre oferta MMSport

2008-12-31T20:40:00.005+02:00

De curand am dat peste un buton nou pe pagina celor de la MMSport, un buton pe care scrie CADOURI.

Dar pe pagina care se deschide nu exista nici o lamurire legata de prezenta butonului. Presupun ca pentru o comanda care se incadreaza in preturile respective primesti un cadou din lista. Insa cadourile mi se par foarte FOARTE mari ca sa fie adevarat.

Un exemplu de comanda, pentru un catarator:
la un ham de 150 lei + casca la 177 lei cadoul ar fi un rucsac tehnic de peste 350 de lei ceea ce mi se pare pomana.

Sa fie presupunerea mea corecta?

Are cineva mai multe informatii?

Ii suna cineva pe cei de la MMSPORT sa intrebe despre "CADOURI"?

Apoi se ridica si alte intrebari. Daca ai o comanda mai mare decat cele trecute in listele respective primesti in continuare mai multe "CADOURI" ?

Iar CADOURILE se ofera si la produsele cumparate din OFERTE?

Sper sa nu treaca oferta asta pana ne dezmeticim noi pentru ca pare extrem de avantajoasa. Si sper sa nu fie o scamatorie de marketing pentru ca nu vreau sa imi incep anul asa...

Si pentru ca tot suntem la cateva ore de noul an hai sa va urez si un La Multi Ani! Sa ne vedem cu bine pe stanca si in anul care vine!

Mmmmm, espadrile!

2008-12-24T20:53:00.008+02:00

Azi am renuntat la autostop pana la Bucuresti cu Catalin care ar fi mers imbracat in Mos Craciun ca sa merg la catarat. Mare sacrificiu. Cei care ma cunosc si imi stiu pasiunea pentru autostopul in sine inteleg.

Dar dupa ziua de azi nu il mai vad ca asa un mare sacrificiu. A fost o zi superba de decembrie, norii spargandu-se exact odata cu ajungerea noastra la stanca la 7:50- 8 AM. Iar la un moment dat temperatura s-a si dublat... de la un grad la doua. Si apoi s-a dublat iar pana dupa pranz cand ne cataram pe zapuseala mare de 4 grade.

Si desi am inceput cu stangul, Dragos fiind daramat dupa ce s-a luptat cu scaritele de la Speo Galati cu geaca groasa pe el si fara sa fi facut incalzire am gasit amandoi motivatie in frumusetea Cheilor Dobrogei si in faptul ca e posibil sa fi fost ultima zi de catarare pe stanca a noastra pe anul 2008. Eu cel putin sunt foarte entuziasmat pentru micile reusite pe care le-am avut amandoi si eu si Dragos azi inclusiv ciudatul urcat cap (Dragos) si secund (eu) de antrenament pe o singura lungime de coarda la IO.

Cel mai tare moment al zilei insa a fost sosirea celor doi ciobani care au intrat in vorba cu noi. Odata cu ei parea ca a venit si toata populatia de caini din satul Cheia. Iar cat timp le raspundeam noi la intrebari si ne pregateam de catarat un catel si-a facut de lucru cu o espadrila a lui Dragos pe care a carat-o deoparte si pe care, atunci cand l-am vazut noi, o rodea cu patos.Presupun ca daca Mos Craciun chiar este boulderist maine Dragos o sa gaseasca o pereche noua de espadrile 5.10 langa pat. Daca nu, inseamna ca totul a fost o minciuna si Mos Craciun e boulangiu. Dar tot as mai merge la un boulder cu impostorul care se da drept el pana la anul nou! Dragos insa pleaca si nu o sa mai avem masina. Are Mosu' sanie?

Spiritul Craciunului pentru cataratori.

2008-12-24T01:18:00.007+02:00

In spiritul Craciunului ma pregatesc pentru iesirea de azi (acum fiind 1AM iar plecarea la 7Am) in Cheile Dobrogei. Imi si imaginez deja. Acolo Mos Craciun cu renii lui au asigurat deja niste manse de pe dupa niste brazi imbodobiti cu ornamente sclipitoare made in China. Porcul casapit, injunghiat si sfartecat gata preparat care joaca rolul de gel proteic, mancarea de baza a sportivilor romani fruntasi cat si bauturile sfintite cu electroliti in special vinul si spirtoasele sunt la discretie pe o masa de Craciun (adusa special de Mosu' de la Ikeea care e in drum) la care au acces doar cataratorii buni consumatori care pot dovedi prin cel putin o chitanta ca iubesc si sunt iubiti. Nu am nici o chitanta, nici o factura sunt un om fara suflet deci mananc din mancarea de acasa.

Mos Craciun si asociatii lui rumegatori par cam amatori iar paramele cu care au asigurat sigur nu au certificat UIAA. Iar de cand am vazut reportajul asta si am citit cum sta situatia la romani mi-e teama sa ma asigur de brazi; daca imi taie cineva asigurarea cat timp sunt pe traseu? Hai ca poate sunt eu prea extrem si nu ar face asta cineva pentru profit dar daca stai sa te gandesti multa lume chiar face asta taind din resursele noastre ale tuturor, din producatorii de oxigen care sustin viata, din brazi.

Cititi reportajul indiferent de antipatiile pe care le aveti pentru ProTv si priviti filmuletul. Chiar daca acum e prea tarziu si imaginile din 2007 se vor repeta si in 2008, pentru 2009, pentru noul an am alte asteptari de la cataratorii si oamenii de munte romani. Daca ei care vad cu ochii lor situatia din munti se schimba mie imi e de ajuns.

Cu sau fara brad, cu sau fara mancarurile traditionale, cu sau fara familie in preajma va invit sa reflectam sincer la expresia "Craciun Fericit!" si ce inseamna ea pentru noi TOTI.

Mos Craciun e Boulderist II - Cum a fost?

2008-12-14T17:23:00.006+02:00

Evenimentul, din Bucuresti, a fost interesant dar foarte haotic si prea scurt. Nu am apucat sa invat atat cat as fi vrut dar am prins mici ponturi pe ici pe colo. In general am vazut nivelul oamenilor din tara, nivel care nu este nicaieri pe aproape de nivelul celor din alte tari, asa cum spuneau chiar participantii dar un nivel foarte ridicat oricum fata de ce se face in Constanta. Calificarile s-au desfasurat pe 3 paliere de dificultati diferite: probleme usoare, medii si tari. Am facut toate problemele usoare care erau intr-adevar usoare si puteau fi facute si la finalul acelei ore de incercari dar m-au obosit indeajuns incat sa nu mai fac fata la problemele medii, cele tari iesind din ecuatie din start. E foarte frustrant sa ai o problema nerezolvata si sa stii ca nu o vei mai gasi acolo a 2-a oara cand revii pentru ca se muta prizele. Tocmai de asta sper sa mearga bine antrenamentul iarna asta ca sa am cat mai putine probleme nerezolvate in anul care vine.

Acum astept sa apara si un film pe youtube pentru ca s-a filmat foarte mult eu personal filmand o mare parte din eveniment cu Limba a.k.a. Mos Craciun boulderistu' (si camerele lui de filmat).

Rezumat 1 decembrie 2008

2008-12-10T20:25:00.007+02:00

1 decembrie a fost o zi fantastica pentru mine personal pentru ca am reusit sa ma catar la prima vedere pe fisura surplombata din Gura Dobrogei, mi-am pus in proiect un traseu de high ball si unul de catarare la unul din peretii din stanga pesterii "La Adam" si aproape am reusit sa urc problema de boulder # 2 (foto sus) de la peretele din dreapta pesterii.

Iar traseul inalt (high ball) de bouldering de la peretele din dreapta pesterii "La Adam" (foto sus) a iesit in mansa... urmeaza cu saltea.

In plus din discutia cu ciobanul care a venit sa ne faca galerie si din mini tura de recunoastere am gasit zona care ma intriga vazuta cu google maps ca fiind o simpla cariera de piatra foarte friabila nefavorabila catararii.

Raman cateva alte zone de explorat totusi pe care le puteti vedea aici si despre care daca aveti detalii va rog sa imi scrieti:

View Larger Map

View Larger Map

View Larger Map

Mos Craciun e Boulderist Editia II

2008-12-05T13:13:00.003+02:00

Concurs de bouldering in Bucuresti pe data de 13 decembrie 2008 la care vreau sa ajung pur si simplu ca sa incerc traseele pentru ca in nici un caz nu sunt la nivelul in care sa concurez in mod real. O sa ma inregistrez in competitie tocmai ca sa invat vazand dar si FACAND. In plus vreau sa merg pentru atmosfera care se creaza la intalniri de genul asta.

Pentru oricine altcineva interesat sa mearga inscrierea se face pe www.xclimbing.ro iar in masina sunt multe locuri libere... mergem cu autostopul. Mai merge cineva din Constanta?

Ninjaaaaa II! Ninjaaaa Returns!

2008-12-04T16:38:00.003+02:00

Ca in orice urmare "de calitate" in Ninjaaaa Returns inlocuiti cateva detalii din "filmul" anterior (mesajul de ieri) si aveti un "film" nou nout plin de actiune si suspans. De exemplu inlocuti etajul 9 cu etajul 2, in locul a 2 tipi din R.M. care au pierdut cheile puneti 2 amice dupa care s-a inchis usa cu zavorul din greseala iar ca happy ending, rasplata eroului, inlocuiti suma X cu multe calde multumiri si papa bun (dupa care normal ca si pa-pa). Iar actiunea s-a petrecut azi. Ca un final fericit la toata seria sper ca maine sa nu ma mai doara inima.

To be continued???

Ninjaaaaa!

2008-12-04T09:45:00.002+02:00

Ieri m-a sunat cineva si mi-a spus ca il cunosc. Bine. Mi-a zis numele lui (nu il mai retin). Bine. Mi-a zis numele unui cunoscut comun (pe care nu il mai retin si pe care nu il cunosteam oricum). Bine. Mi-a zis ca are nevoie de ajutor ca si-a pierdut cheile si sta la etajul 9 si cineva cu echipament de alpinism (asta as fi eu) ar putea sa intre in casa pe balcon. De ce nu ai zis asa de la inceput frate?! SUPER! Ma bag. Dupa cateva minute vine omul si ma ia cu masina. Ma duce la locul faptei, la Everestul de 9 etaje, gasim repede cheia de la acoperis la un vecin amabil, urcam, montez in 10 minute si intr-un minut sunt in casa. Gasesc cheia de rezerva in paltonul de langa usa asa cum imi spusese omul si ii deschid. Am urcat apoi sa strang echipamentul. Desi eu am mai intrat in casa, pe usa de data asta, apoi doar sa beau un pahar de apa (ca eu acasa nu mai am) omul m-a si platit: cele mai bine platite 15 minute din viata mea!:))

Acum am bani de mancare... buna! Chiar si de apa! Uuoooaaaaaaa!

1 decembrie - sarbatorim escaladand

2008-11-30T17:32:00.003+02:00

Toma Dragos este omul de baza pentru ziua de maine, 1 decembrie. In locul sarbatoririi patriei il vom sarbatori pe Dragos pentru ca ne va duce cu masina la catarat.

Gura Dobrogei sau Cheile Dobrogei? Pana acum am inteles ca vor sa vina Cata cu "elevul" lui Gusti cat si Flavius, eu si Dragos. Poate si Oana.... Ai cumva o dubita pe acasa Dragos?

Prim Raport de Tura 14-16.11.2008

2008-11-19T00:55:00.013+02:00

Gura Diham - Valea cerbului - Valea Morarului - Poiana Suspendata - Creasta Balaurului - Vf. Omu (Cabana meteo) - Hornul Mare - Valea Malaesti la Cabana Malaesti - Tache Ionescu - Poiana Izvoarelor - Gura Diham

Am ajuns cu Oana vineri seara in Bucuresti si desi, cand am plecat la drum, nu aveam unde sa dorm acolo in noaptea respectiva, pe drum s-a rezolvat si acest "mic" detaliu. Am fost primit in Regie intr-unul din paturile studentilor plecati in week-end. Multumesc mult!

La 5:30 AM sambata m-am trezit si am plecat sa ma intalnesc cu Oana si Bubu. Am ajuns mai devreme in fata Facultatii de Sport. Intr-un copac din fata facultatii am gasit, asa cum imi spusese Bubu , mingea de fotbal cocotata ca parte dintr-o promotie/provocare lansata de o firma oarecare. "Dimineata vei putea sa te cocotzi in copaci dupa bani ca in filmuletul ala al tau" imi spusese la telefon misterios Bubu. La asta se referea. Mi-am scos bocancii pentru o mai buna aderenta si am urcat fara probleme pana la mingea care atarna de vreo doua saptamani legata de o creanga mai inalta. Era o sfera plina din poliester din pacate si nu una plina de bani cum spunea atat gardianul mirat de reusita cat si Bubu ca fusesera altele inainte. A fost distractiv totusi...

Dupa cateva minute cu metroul i-am intalnit si pe ceilalti cu care urma sa mergem in tura si anume: Adi Patrascu, Cornel, Marius si fratele sau, Felix si "Oaie" (Radu). Ne-am chinuit sa gasim locuri pentru toate 3 rucsacurile dar ne-am descurcat in final si am plecat la drum spre Busteni. Din Busteni am mai mers cu masinile pana la Gura Diham unde am realizat ca nu trebuia sa ma ud pana la piele si sa imi inghete mainile ca sa iau apa dintr-un izvor greu accesibil cand puteam foarte usor sa iau de la robinet aceeasi apa rece de munte.

Pe drum spre vf. Omu am trecut pe langa peisaje de care aveam nevoie de ceva timp apasat fiind de atmosfera anosta din Constanta. Am vazut un loc superb de campare in Poiana Suspendata, intr-adevar suspendata deasupra unui hau naucitor, m-am bucurat de privelistea pasunilor alpine si de vederea asupra vaiilor din Creasta Balaurului si m-am apropiat cu oarecare rezervare si neincredere pana la o distanta aproape sociala de o capra neagra care s-a indepartat incet si elegant pana a disparut in teritoriul ei bine cunoscut.

Pe inserat am ajuns la Omu si am facut pregatirile de culcare. Desi cabanierul insista ca "vine ursul" eu cu Adi si Cornel urma sa dormim la cort. Iar eu aveam doar un sac de dormit de vara. Bine ca Bubu mi-a dat sacul lui de dormit mai bun el urmand sa doarma in cabana si asa nu doar ca nu am simtit deloc frigul dar pana am adormit am cam suferit de cald. Mai bine totusi asa. Insa pana sa mergem la culcare ne-am intretinut putin la un pahar de vorba cu alti oameni ajunsi la cabana si am facut putin haz de conditia in care a ajuns Adi dupa doar cateva minute, timpul in care am facut 2 pungi de spaghete, petrecute in compania lui Jack... 1 litru din el.

Duminica a urmat partea mai trista de a cobora din varful atat de cald chiar si pe o vreme racoroasa de toamna. Dar traseul ales spre cabana Malaesti printr-un horn peticit de zapada inghetata ne-a mai incalzit pe toti in special pe cei fara pioleti. In vale am ajuns cu aproape o ora inaintea celorlati asa ca am avut timp sa urc pe o creasta laterala unde ajunsese soarele diminetii si sa ma bucur de linistea complesitoare a muntelui. Mai tarziu am aflat ca in afara de Marius restul au optat pentru celalalt horn mai dificil si mai plin de zapada unde au trebuit sa il astepte pe Radu sa le faca trepte la coltari. Dupa ce Oana si Bubu au trecut prin vale am coborat si eu si am pornit spre cabana. In drum am oprit si in dreptul unor bolovani de conglomerat unde am incercat putin bouldering in bocanci lucru mai neplacut atunci cand vezi niste probleme frumoase pe care stii ca le-ai rezolva in espadrile. E o zona foarte frumoasa si la doar cativa metri de Cabana Malaesti unde spre sa mai ajung.

Dupa o gustare extrema nu foarte sanatoasa in care zaharul si sarea au curs din belsug (ciocolata, bicuiti si fistic) am plecat pe Tache Ionescu spre Gura Diham unde am ajuns foarte bine, cu totii miscandu-ne foarte repede. A fost frumos si in formatia asta iar traseul si evenimentele nu puteau fi mai potrivite. A fost frumos si astept urmatoarea tura.

Traseu grad 8- in Cheile Dobrogei

2008-11-05T10:40:00.006+02:00

De cand am aflat de acest traseu, Diana de 8- in Cheile Dobrogei ma tot gandesc sa fac un print al topo-ului, sa merg cu el la fata locului si sa vad/incerc traseul. Pana acum am facut un traseu pe acel perete dar am impresia uitandu-ma pe topo ca am combinat cele doua trasee. Duminica 9 noi daca mai este cineva interesat eu vreau sa merg sa prospectez peretele. Lasa un mesaj si poate il incercam impreuna.

"1. Diana" (8-, 10m, neamenajat), deschis cap cu mobile de Laurentiu Anghel, august 2005"
http://roclimbing.net/index.php?option=com_content&task=view&id=516&Itemid=98

Alt fel de escalada, Macin 25.10.2008

2008-11-02T00:55:00.005+02:00

Mai mult ca sa testez optiunea de "embed" din youtube pun aici un filmulet de la tabara de initiere in escalada din muntii Macin la care am luat si eu parte si despre care probabil voi scrie cate ceva in zilele urmatoare. Bineinteles eu mi-am luat libertatea sa ma joc asa cum imi place mie, maimutareala in copaci nefiind in programul taberei.

La cerere pot pune si filmulete cu trasee pe stanca de granit. Astept comentarii in directia asta...

Chiciura la cort 19 oct

2008-10-22T00:42:00.006+03:00

Am aflat acum cand m-am intors in Constanta ca noaptea dintre 18 si 19 octombrie a fost cea mai rece pe anul asta. Si exact in acea noapte eu si Mihai ne-am aflat in Cheile Dobrogei... dormind in cort... cu saci de dormit de vara. Eu am avut inspiratia sa imi iau si pantalonii de schi, o geaca, cagula si manusi dar Mihai nu a dormit toata noaptea nefiind la fel de inspirat. Dimineata m-am trezit destul de odihnit si am pus sacul de dormit si geaca pe Mihai dupa care am plecat la o plimbare de dimineata prin Chei. Abia acum nefiind presat de timpul limitat in care sa escaladez cat mai multe trasee deschise am inceput sa descopar frumusetea locului si posibilitatile nenumarate de catarare in zona. Cred ca Dragos care va fi primul constantean (cel putin din generatia noua) care va avea un set de asigurari mobile va aprecia si mai mult aceasta frumusete care asteapta sa fie descoperita. Felicitarile mele pentru decizia facuta chiar daca este foarte costisitoare d.p.d.v. financiar.

Dupa o tura de o ora, o ora jumate m-am intors la cort unde am luat micul dejun cu Mihai care se trezise dupa ce apucase sa doarma incalzit in sfarsit sub geaca si saci de dormit. Cortul acum am observat ca era intr-o si mai proastra pozitie decat cea conferita de pozitionarea in bataia farurilor si a claxoanelor si tipetelor celor din masini, chiciura de pe el inca rezistant mult timp dupa ce restul cheilor au fost inundate de lumina fiind parca strategic in conul de umbra a unor stanci. Intre timp am primit un telefon de la Marius (altul decat in ziua precedenta) ca este gata sa vina si el la catarare. I-am facut rost de inca un pasager si anume pe Oana, dupa care am mai lenevit, am strans tabara si am plecat spre peretii unde urmau sa vina cei doi.

4 oameni limitati fiind la 3 hamuri ne-am miscat mai incet dar tot am reusit sa asiguram la Hera, variantele de la Hades, traseele urat spituite de langa Mansa Scremuta si sa facem sau sa incercam IO cap de coarda. In finele zilei am plecat si la Gura Dobrogei sa vedem traseul de langa Pestera Liliecilor. Pare si greu, toti eram epuizati si am hotarat sa il incercam alta data. Dar nu am plecat inainte sa facem cateva rapeluri prin Reverso 2 si ATC de pe un pod destul de inalt incat sa ne dea emotii (mai ales noua baietilor Oana fiind in elementul ei).

Si ca sa fie totul perfect cand am ajuns in Constanta ne-am adunat noi 4 si Dragos si alti mai putin impatimiti ai escaladei in Montana unde am ocupat doar noi nivelul de sus. Abia acum cand scriu realizez ca pana si numele localului a fost foarte potrivit cu cele ce s-au intamplat in sfarsitul de saptamana care trecuse. Sa tot fie seri potrivite si sugestive pentru iesirile din timpul zilei petrecute in Montana!

Weekend in Chei (Cheile Dobrogei) 18 oct

2008-10-21T11:45:00.002+03:00

A trecut un sfarsit de saptamana cum nu am mai avut de mult. Sambata dimineata cand Dragos m-a trezit dintr-un somn foarte adanc, mi-a spus ca nu mai merge nimeni altcineva in excursia planuita, sa ma uit afara ca ploua si m-a intrebat daca mai vreau sa merg cu el am ezitat. Dar cum am o coarda noua (si SuperDry!) m-am gandit ca pacat ar fi sa nu o scot afara in orice conditii cu orice ocazie prind. In plus Dragos ma asigurase ca vremea se va imbunatati si vom gasi peretii de catarare uscati. De alta parere era mama care se trezise si incerca sa ma sperie cu prognozele meteo pesimiste vazute la tv.

Bine ca nu am ascultat-o! Am ajuns in Chei intr-un timp record, am mai explorat zona in cautare de noi stanci fara sa gasim nimic dar am reusit sa ne udam bine la picioare prin paduricile prin care am umblat. Am inceput apoi sa ne cataram. Am inceput cu IO la care distanta dintre cele doua ultime asigurari m-a cam speriat. Dar mergeam cap de coarda si era bine. Nu am cazut si iar a fost bine. Foarte bine a urcat si Dragos. Am mai incercat odata cu mai putine emotii dupa care am plecat la peretii de pe cealalta parte a paraiasului langa Speo Galati la traseul spituit cu legendarul grad de IX. L-am incercat cap chiar daca la una din prize imi era foarte solicitat chiar unul dintre degetele jupuite la panoul de escalada cu o zi inainte. Amandoi am fost scuipati de surplomba traseului fara mila. Nici o sansa. Dar suntem abia la inceput...

Dupa nouar am plecat spre Hornul Galben unde ne-au gasit si Marius cu Ana. Veniti tocmai la timp sa vada caderea cam urata a lui Dragos de 4 metri in care a "amortizat" cu spatele. Dupa el a mers Marius pe care l-am filat eu pentru ca Dragos inca tremura si pe buna dreptate. Nu a ales aceeasi ruta prin fisura surplombata ci a mers prin dreapta si pana in finalul traseului inclusiv pe portiunea pe care as fi preferat sa nu o fi spituit. Eu am luat-o pe traseul lui Dragos care era mai usor acum cu buclele echipate deja puse pe traseu. Mi-a reusit usor. Intre timp a venit si Mihai pe care imi pare rau ca nu l-am sunat de dimineata din motivul stupid ca nu am vrut sa il trezesc. L-a adus colegul de camera caruia a trebuit sa ii plateasca de unu singur benzina. Imi pare rau Mihai dar acum stiu ca preferi cataratul in favoarea somnului si nu o sa repet greseala.

Dragos a mancat putin si a incercat din nou sa plece pe traseu dar dupa ce a asigurat prima bucla s-a retras. L-am salutat cu totii in timp ce pleca si am trecut la Non Panta Rei, traseu de aid pe care ne tot chinuim sa il facem liber. Nu am reusit de data asta dar ne apropiem cu totii. Filmul Return2Sender mi-a dat increderea ca tehnica pe care o folosesc in fisura e buna dar problema apare cand fisura se termina si prizele spalate ii iau locul. Ramane in proiect.

Au urmat apoi ascensiuni la IO din nou si versiunea din stanga de la Hades unde se pare ca sunt doua trasee, Diana si Ares pe care am impresia ca noi le combinam. O sa scriu despre ele in urmatorul mesaj pentru ca am un topo pentru ele.

Noaptea s-a lasat repede si ne-a gasit catarandu-ne dar fara cortul pus si fara locul de campare ales. Marius si Ana ne-au dus cu masina pana la Casian unde am vazut o imagine oribila, un lac artificial aparut din senin langa rezervatia naturala Cheile Dobrogei. Nu stiu cine a dat aprobarea dar asta ar fi, cum zicea si Dragos, modul perfect de a schimba un ecosistem, ca cel din Chei, cu umiditate scazuta. Nu avea rost sa stam in zona aia distrusa asa ca am facut drumul inapoi in Chei unde am inceput sa cautam o pestera de care stiam cu ceva timp inainte. Nu am gasit-o si obositi fiind am pus cortul la intrare in Chei chiar in bataia farurilor. Claxoanele si avertizarile stupide s-au intetit la fel de repede ca focul pe care l-a facut Mihai langa locul unde am tabarit. Noaptea la foc dupa o zi de escalada... paradis.

Clasament final "Maslina de Aur"

2008-10-19T22:25:00.003+03:00

Preluat de pe http://rucksack.ro:

In perioada 11-12 octombrie, in muntii Macin (Dobrogea), Marian Anghel de la http://rucksack.ro a organizat concursul de catarare "Maslina de Aur". Scopul concursului a fost acela de promovare a catararii, ca forma de relaxare in natura. Atmosfera in cele doua zile de concurs a fost excelenta, participantii ambitionandu-se sa urce cat mai multe trasee si in timp cat mai scurt. Ba mai mult decat atat, in cele doua zile de concurs, dar in afara probelor, Radu Burtescu (Constanta) a reusit sa urce si tavanul din cariera 3M, un traseu de boulder cotat (6c); Clasamentele finale:

MASCULIN (viteza) Locul 1: Radu Burtescu (Constanta) Locul 2: Emil S. Petrisor (Bucuresti) Locul 3: Octavian Ceama (Calarasi)

FEMININ (viteza) Locul 1: Cerasela Georgescu (Braila) Locul 2: Viorica Cristea (Calarasi) Locul 3: Maria Anghel (Braila)

DIFICULTATE (masculin + feminin) Locul 1: Radu Burtescu (Constanta) Locul 2: Octavian Ceama (Calarasi) Locul 3-4: Silviu Negoita (Galati) / Emil S. Petrisor (Bucuresti)

Marian Anghel m-a anuntat ca "maslina", premiul este o casca (foarte bine venita), o carte (din nou super) si discounturi la magazin si taberele organizate de el. Le voi ridica personal miercuri 22 oct cand voi ajunge in Macin la tabara de initiere in escalada organizata acolo. 5 zile de catarare pe granit! Suuuuuper!

Cautam noi zone de escalada - Harsova

2008-10-16T17:29:00.009+03:00

Distanta : Constanta - Harsova = 86 km

Hârşova este un oraş în jud. Constanta, Dobrogea, Romania. Oraşul Hârşova este aşezat în partea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, pe malul drept al fluviului Dunărea la 10 Km de confluenţa Dunării cu braţul Borcea.

Mi se pare mie sau zonele din pozele astea se preteaza si noii discipline, psicobloc (deep water soloing, dws)?! Cand si cum sa facem sa ajungem acolo? Si surpriza, Harsova nu e singurul loc din Dobrogea cu astfel de canarale!

fotografii preluate de pe flikr: http://flickr.com/photos/tooth-fairy-/

Canaralele de la Harsova

CANARÁ, canarale, s.f. 1. Stâncă (în mare). 2. Vale largă şi adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei.

Canaralele din Portul Hârşova, sunt situate în aval de actualul port Hârşova, pe malul drept al fluviului Dunăre, acolo unde suviţele de apă ale fluviului încep să se împletească pentru scurt timp. Canaralele prezintă cea mai spectaculoasă vedere peisagistică dinspre Dunăre în ceasurile târzii ale după-amiezelor senine, când soarele în asfinţit dă rapei de calcar roscat reflexe strălucitoare, sângerii. Canaralele Hârşovei reprezintă vechi cariere de calcar de un aspect peisagistic unic pe teritoriul judeţului. Aspectul peisagistic este dublat de cel istoric, deoarece în amonte se află zona arheologică a cetatii romano-bizantine, fostul castru militar "Carsium", construit de romani prin secolul al II-lea al erei noastre.
Rezervatia se intinde pe o suprafata de 5,30 ha si a fost declarata monument al naturii, datorita importantei sale stiintifice. Calcarele jurasice existente in aceasta zona au fost studiate incepand cu anul 1867, astfel identificandu-se diferite specii de corali, spongieri etc.

Climb and less chill in Macin...

2008-10-15T22:46:00.004+03:00

Participantii la concursul "Maslina de aur" isi dadusera intalnire in comuna Greci la ora 10. M-am trezit la 4:30 AM ca sa incep autostopul cat mai devreme si sa ajung si eu la ora stabilita. Insa dupa 5 ora eram abia la intersectia dintre drumul principal ce venea de la Macin si druml necirculat spre comuna Greci. Traficul fiind redus am hotarat sa alerg cei 3 km.

Dar dupa 2 km m-a luat un localnic din Greci cu masina. M-a dus acasa si a insistat sa gust din tuica si murinata chiar daca ii explicasem ca ma duc la un concurs de catarare. M-am conformat. Fiind grabit am refuzat insa invitatia la masa. M-a luat pe scuter si a incercat sa ma duca pana in cariera unde se desfasura concursul. Dar cand drumul a inceput sa se strice am insistat sa ma lase sa ma duc pe jos. La despartire mi-a dat casca lui imensa de la scuter ca sa pot fi calificat in concurs. Urma sa cobor noaptea si sa dorm la el si sa ii inapoiez in acea noapte casca. Asa ca nu am schimbat numere de telefon si singurul lucru pe care il stia despre mine era ca ma cheama Radu. Un "grec" foarte primitor.

Am continuat drumul forestier pana am observat ca mi-a cazut geaca de pe "rucsacul" (mai mult ghiozdan) burdusit pana la refuz asa ca am alergat inapoi pana pana la baza muntelui/dealului. Am recuperat-o si am urcat din nou. Cand am ajuns la locul de concurs rasuflam de parca as fi urcat pe Piatra Craiului. Dar sigur aveam un zambet pe fata dupa ce vazuzem ce multa lume era adunata.

Dupa cateva minute de respiro si de stretching pe o ruta simpla de boulder am intrat si in concurs. Trasee de viteza. Pe granit orice traseu cu inclinatie devine natural o alergare pe stanca. Asa ca am tot alergat. Iar dintre traseele de dificultate din cariera Memorial doar "Mica sirena" mi-a pus probleme probabil si din cauza oboselii acumulate pe drum si in concurs. De la 12 si pana la lasarea intunericului m-am tot jucat pe granitul din cariera iar la plecare am apucat sa fac si primul traseu de doua lungimi de coarda ca secund (de fapt eram al 3lea), traseul "Balcoane". Nu pot sa spun ca imi place zona, cariera de piatra, incizia din varful dealului care odinioara trona mai sus decat Everestul dar ma bucur ca am apucat sa simt granitul si sa vad asa de multa lume catarandu-se.

Pe intuneric am inceput sa strangem tabara din cariera sa ne mutam spre locul de campare. Cum mi s-a gasit si mie loc intr-un cort am decis sa nu mai cobor in Greci si sa ii returnez lui Catalin casca a doua zi.

A doua zi de dimineata am pornit spre cariera 3M un alt loc cu trasee de viteza si dificultate. Si atmosfera era din nou foarte placuta, vremea tinea cu noi. Dar toata voia buna si catararea pe stanca au fost curmate brusc de un accident socant. Maria Anghel care mai facuse doar un curs de alpinism a cazut de la 10 mentri la doar cativa metri de mine. In prima instanta am crezut ce se putea mai rau dar din fericire era constienta si se misca. Dupa o ora de transport pe drumul forestier pe o targa improvizata din salteaua mea de apa si 4 bete de trekking Maria a ajuns constienta insa cu simptome foarte urate (pierderea constiintei, umflarea piciorului drept, dureri de spate) jos de unde a putut fi transportata la spital. Zilele astea insa am aflat ca toate acele simptome se datorau sperieturii mai putin umflarea piciorului care nici macar nu se datora unei fracturi ci unei contuzii si ca Maria a fost deja externata. M-am bucurat la vestea asta mai mult ca la orice altceva in ultimul an mai ales ca am fost la doar cativa metri de locul unde a cazut si din perspectiva mea parea sa fi suferit un accident cu urmari grave. Nu a fost cazul asa ca maine voi pune si un mesaj cu niste fotografii si clasamentele finale.

Climb and chill - Macin in weekend

2008-10-09T15:49:00.005+03:00

Weekend-ul care urmeaza 11-12 octombrie sper sa ajung la Macin pentru ca sa ii intalnesc pe cei care au echipat traseele pe care ma catar in prezent in Cheile Dobrogei si sa vad rutele de escalada din Macin pentru o viitoare iesire cu oamenii din Constanta in zona aceea.

Tot atunci va avea loc si un concurs de escalada pentru incepatori. Mai multe informatii despre regulamentul concursului cat si despre oamenii care il organizeaza sunt aici:

http://www.rucksack.ro/ro/ultimele-noutati/19.09.2008-concurs-de-catarare-in-macin.html

Pentru oricine altcineva interesat sa ajunga la concurs o sa dau un copy/paste la indicatiile pe care le-am primit pe mail:

Pentru a ajunge in muntii Macin, la locul de concurs, trebuie sa iei o masina care sa mearga spre orasul Macin (Braila).

Tu trebuie sa cobori inainte cu 12km de a ajunge in orasul Macin, la intersectia cu drumul spre comuna Greci. De la intersectie pana in comuna, mai ai de mers 3km.

Din centrul comunei Greci (o statuie cu un vultur), mergi inainte si la stanga, pe marcaj triunghi albastru. Un indicator cu acest semn este in intersectia din apropriere. Acest marcaj turistic merge pe valea Morsu.

In ziua de sambata, prima zi a concursului, se vor parcurge traseele de catarare aflate intr-o mare cariera in stanga vaii, cum urci. Un drum pietruit urca direct la aceasta cariera. Probabil o sa auzi galagie si te vei ghida mai usor.

Sambata seara se va sta la cort si a doua zi, duminica, ne vom catara in alta parte.

Sper sa ne vedem acolo!

Ce a picat...

2008-09-29T00:22:00.005+03:00

Ma intreabm ieri ce va pica pentru azi legat de escalada. Nici Cheile Dobrogei, nici muntii Macin dar tot am ajuns la turnul de escalada din Constanta...de doua ori. Iar Mihai, un nou venit la turn si in escalada (desi a mai facut incercari kamikaze cu iz de escalada hehe) a facut niste fotografii pe care o sa incerc sa le gasesc si sa le incarc pe blog in zilele urmatoare. In mesajul asta. Iar tavanul si surplombele pe fibra de sticla azi au parut chiar accesibile si posibile. Sunt zile si zile in escalada. Dar trebuie mai mult antrenament de forta.

Optiuni pentru Duminica 28 septembrie 2008

2008-09-27T22:02:00.004+03:00

Maine exista urmatoarele optiuni pentre mine personal dar daca e loc oricine e binevenit:

- muntii Macin *** escalada
- Cheile Dobrogei *** escalada si slacklining
- turn de escalada din Constanta din Tabacarie *** escalada sau bouldering

Sa vedem ce pica!

Cheile Dobrogei 20.09.08

2008-09-23T13:48:00.014+03:00

Sunt fericit ca am reusit sa mergem in Chei. Nu am fost 5 dar tot am fost 4 prieteni si am facut dintr-o zi frumoasa cu soare de toamna o zi minunata de escalada.

Sunt fericit ca in sfarsit dupa ce am aflat miscarea de baza la Hades (VII) am reusit sa il fac si ca pun din ce in ce mai mult accent pe picioare acum, care sunt de curand inclestate intr-o pereche de espadrile Mammut (cam mari totusi).

Toti am plecat fericiti din Chei dupa ce am escaladat prin toata zona de la un traseu la altul cu reusitele durabile si esecurile de moment. Mi-a placut in special ca ne-am catarat in continuu de cand am ajuns la 12(?) pana la 17:30 pacaliti de ceasul setat dupa ora din Dubai al surorii mele (18:30) si picnicul frugal dar al naibii de gustos la baza traseelor de escalada.

Dar desi ceasul de pe mobilul imprumutat ne-a furat o ora pretioasa de escalada, macar am reusit sa facem cu mobilul fotografiile si filmuletele, amintiri in timp care raman cu noi .

Si pentru ca tot ziceam ca toti am plecat fericiti din Chei, fericirea se poate citi pe fata lui Flavius intepata cu putine minute inainte de o viespe la asigurarea unui traseu, la Hera:

(vezi dreapta sub buza... lui Flavius nu al traseului. La Hera se merge cu echipament complet de protectie de acum incolo pentru asigurare! Vezi poza jos.)

Prim mesaj, cu o zi inainte de escalada in Cheile Dobrogei

2008-09-20T00:09:00.005+03:00

Salut,

Radu aici. Climber din 2007 pana....

Incercam sa dorm mai devreme insa continuam sa ma gandesc la starea deplorabila in care se afla escalada sportiva si alpinismul in Constanta. Si la jocurile pe care unii dintre cei implicati in aceasta frumoasa arta a escaladei le joaca aici in Constanta. Nu o sa intru in detalii insa consider ca lucrurile trebuie sa se schimbe. Mentalitati, comportamente trebuie schimbate. De aceea nu pot sa dorm si incerc sa schimb ceva prin crearea acestui blog care sa uneasca si sa informeze pe toti cei pe care i-am intalnit in Constanta si nu numai interesati de escalada si de ce nu alpinism in aceasta zona.

Maine (azi mai bine zis) de exemplu un grup de 5 prieteni cu mine inclusiv va merge in Cheile Dobrogei, una dintre putinele zone propice escaladei din judetul Constanta sa escaladeze pentru a nici nu mai stiu a cata oara traseele deja create in zona cu perspectiva crearii a noi trasee de escalada. Insa nu toti cei care ar fi trebuit sa stie de aceasta iesire au aflat de ea. Din lipsa de timp, de credit pe telefonul mobil, de inspiratie nu am reusit sa mai contactez cateva persoane care ar fi fost interesate de o iesire de acest fel. Vor afla pe blog de acum inainte. Si tot aici vor putea vedea fotografii, filme si rezumate ale sesiunilor de escalada si iesirilor de tot felul ce au avut loc.

Numai bine,

Radu Burtescu

P.S. Iar in caz ca cineva este interesat de ce "La mare... inaltime!": pentru ca desi Dobrogea este o zona in aparenta nefavorabila pentru escalada iata ca si oameni de la mare reusesc si doresc sa escaladeze stancile desi trebuie sa recunosc ca in zona dobrogeana nu la foarte mare inaltime. Insa dorinta, vointa si perseverenta exista...